Ador iarna și sărbătorile de iarnă, în special Crăciunul. E o atmosferă magică și totul e frumos decorat. Iar oamenii sunt mai buni. Inspirată de acestea am scris o compunere, Magia Crăciunului pe o împărtășesc cu drag și cu voi.
Magia Crăciunului – compunere
♫ Clopoței, clopoței veseli sună iar…
-Ce?
♫ O zăpadă ca-n povești am primit în dar.
-Ce se întâmplă? Ce se aude?
Mă trezesc din somnul dulce în care eram cufundată și mă reped spre alarmă. Dar nu ea m-a trezit. Melodia încă răsuna. Clopoței și voci subțiri se auzeau în cor.
♫ Clopoței, clopoței sună ne-ncetat
Și vestesc că în curând vine moșul drag.
-O, vai! Moșul?! Dar în ce dată suntem azi?
Mă uit rapid pe calendarul pe care bifam zilele până la Crăciun, e întâi decembrie, abia.
Dar melodia totuși de unde se aude?
Am fugit la fereastră cu gândul că de afară vine sunetul.
-Uau, uau! Este încredibil! Afară ninge ca-n povești, iar stratul de zăpadă are deja câțiva centrimetri. Totul e învăluit într-o atmosferă de basm.
♫ Iarna a sosit cu zăpezi de vis
Fulgii jucăuși acum se aștern pe drum
Totul este alb cu sclipiri de-argint
Și pe drum colindătorii se aud cântând.
-Dar de unde se tot aude acest cântec? Am luat pe mine rapid un halat, mi-am tras papuceii și am fugit afară. Era prea frumos! Voiam să simt fulgii mângâindu-mi obrazul. Și trebuia să văd și de unde se aude cântecelul.
Afară era un peisaj superb, iar clopoțeii se auzeau din ce în ce mai tare.
♫ Și pe la fereștri, chipuri de copii
Așteaptă cu bucurie moșule să vii.
-Poftim? Cineva mi-a strigat în ureche „moșule”. M-am rotit în jurul meu, nimic. Nu era nimeni.
Dar vocea a continuat:
♫ De prin depărtări, de prin alte zări
Săniuța fermecată astăzi va sosi.
-Serios! Ce se întâmplă? Cântecul se auzea din ce în ce mai aproape, se îndrepta cu viteză, ca o furtună.
Când deodată, în fața mea, a apărut o sanie mare, roșie la care erau înhămați toți renii Moșului în frunte cu Rudolph a cărui nas chiar era roșu.
Visam la această imagine de când eram mică, ori de câte ori stăteam la pândă în seara de Ajun. Dar niciodată nu s-a întâmplat. Este oare posibil ca ceea ce văd să fie adevărat? Poate încă visez.
Am vrut să fug în casă. Dar abia atunci am observat că sania era goală. Toată lumea știe că Moșul este cel care umblă cu sania. Dar acesta nu era nicăieri. E și normal, e abia întâi decembrie. Atunci săniuța de unde a apărut?
Vocea de care uitasem îmi șopti din nou în ureche:
-Anul acesta tu ești Moș Crăciun!
-Eu? Cum să fiu eu Moș Crăciun? Da, mi-am dorit asta foarte mult când eram mică, dar cum aș putea să fac eu toată treaba Moșului?
Apoi de pe umărul meu a sărit un elf, iar în câteva secunde l-au urmat și alții care au stat pitiți până atunci în săniuță. Ei cântau!
-Totul este pregătit de plecare, Moșule! Să ne grăbim, nu avem timp de pierdut! a spus elful care stătuse pe umărul meu și care părea că este liderul.
Nu am apucat să spun nimic. Deodată, ceilalți elfi m-au luat pe sus și m-au așezat în sanie. Mi-au pus hățurile în mână și am pornit. Unde? Habar nu aveam! Dar îmi plăcea așa de tare! Chiar era adevărat!
Într-o clipită am ajuns la Polul Nord. Aici toată lumea părea că mă așteaptă.
-Toți așteaptă instrucțiuni, Moșule! Care este planul?
Atunci, într-o placă mare de gheață, m-am zărit. Dar nu eram eu. Adică eram eu, dar eram Moș Crăciun. Arătam ca Moș Crăciun! Aveam barba albă, un costum roșu foarte frumos și…o burtă cam măricică.
-Magia Crăciunului și-a făcut efectul! A spus elful făcându-mi din ochi.
Era clar! Aveam o mulțime de treabă. Mai întâi, am pus ca orășelul să fie îmbrăcat în sărbătoare: clopoței, globuri, beteală, toate au fost frumos aranjate. În acea seară am aprins și miile de luminițe ce învăluiau orășelul. Apoi am trecut la pregătirea cadourilor. Elfii mânuiau pe bandă, cu multă iscusință, milioane de jucării, care de care mai frumoase.
Zilele au curs una după alta și am muncit de zor. În seara de Ajun totul era pregătit. M-am urcat în sanie, am așezat bine sacul plin de cadouri și am pornit cu renii să împărțim bucurie în întreaga lumea. Magia m-a ajutat să termin totul într-o singură noapte. Mai aveam o singură casă de vizitat: a mea.
Toată lumea dormea. Am pășit ușor în sufragerie și m-am îndreptat spre bradul frumos împodobit. Acolo, am lăsat pentru fiecare câte un cadou.
După ce mi-am încheiat misiunea, un nor magic m-a învăluit din cap până în picioare. Sania, elfii, totul dispăruse, iau eu…redevenisem eu. Eram în fața bradului și mă simțeam în al nouălea cer. Tocmai trăisem cea mai tare experiență din viața mea. Aveam inima plină de bucurie, iar în jurul meu era o atmosferă magică.
Fiecare din noi poate fi Moș Crăciun și să aducem, astfel, magia și bucuria în jurul nostru.
Dacă ți-a plăcut Magia Crăciunului – compunere, vezi și alte compuneri de Crăciun:
Te-ar putea interesa și:
- Cele mai frumoase cărți de Crăciun
- Cele mai frumoase poezii de Crăciun
- Cele mai frumoase colinde de Crăciun