Copila de zăpadă este o carte magică, dar totuși crunt de reală. O carte despre greutățile vieții, dar și despre frumusețile ei. Despre speranță și, mai presus de toate, despre iubire.
Despre natură și ciclul ei, aidoma ciclului vieții. Despre sălbăticie și aspritatea iernii. Despre copilărie și inocență. Despre durere și suferință, dar și despre puterea de a merge mai departe.
Copila de zăpadă – detalii carte
Titlu original: The Snow Child
Publicare: Polirom, 2014, 360 pg
Prima publicare: 2011
Premii: Premiul Pulitzer, 2013
Gen: roman, ficțiune istorică, basm
Teme: familie, puterea femeilor, prietenie, iubire
Cuvinte cheie: Polul Nord, USA, 1920-1930
Nota mea: ⭐⭐⭐⭐/5
Nota Goodreads: 3.98/5
Cumpără cartea: elefant.ro, libris.ro
Copila de zăpadă – rezumat carte
Mabel și Jack s-au mutat în ținutul Alaska pentru a-și trăi iubirea departe de ochii lumii. Cei doi, aproape de cincizeci de ani, nu au copii. În urmă cu câțiva ani au suferit o pierdere ceea ce a lăsat o rană adanca în sufletul celor doi întrucât își doreau foarte mult copii.
Astfel, acum între ei plutește o răceală apăsătoare. Nu vorbesc decât strictul necesar și se mai comportă ca soț și soție.
Jack este tot timpul pe câmp, iar Mabel se îngrijește de casă. Într-una din zile aburii negri ai depresiei o fac să se aventureze până la râul periculos, dar ceva o determină să se răzgândească.
Însă prima ninsoare din 1920 îi apropie. Cuprinsă de vrajă, Mabel își simte sufletul înălțându-se. Reușește să îl capteze și pe Jack în starea ei și ajung să se joace cu zăpadă, culminand cu crearea unei fetițe din zăpadă.
A doua zi fetita dispare. Acesta este începutul poveștii. O aură magică cade asupra fetiței. Printr-un crâmpei, Jack pare că o vede fugind în pădure. Sau poate i s-a părut…
Mabel își amintește de o carte de-a tatălui ei în care era relatată povestea unei fetițe de zăpadă. Dar așa ceva nu e posibil. Sau este?
Copila de zăpadă – recenzie carte
Carte este bine scrisă și mi-a placut. Este împărțită în trei capitolele. De departe, cel mai mult mi-a placut ultimul capitol, unde se înfiripă și o poveste de dragoste care m-a dus cu gândul la cartea Palatele verzi.
De cum deschizi cartea, te afunzi în ținutul înghețat, Alaska. Vei fi una cu iarna, cu peisajele și personajele. Descrierele sunt superbe. Este redată toată frumusețea iernii, dar și suferințele venite odată cu ea.
Am mai citit o cartea despre tinutul înghețat al Rusiei, Printesa lupilor, dar aceasta parca a captat și mai bine iarna în mijlocul naturii, a pădurii, a sălbăticiei.
Deși am zis că mi-a amintit pe alocuri de alte două cărți, cartea este foarte originală și deloc previzibilă. E o plăcere să o citești.
Primelor doua capitole le-am dat 3 stele din 5, dar ultimul capitol mi-a placut atat de tare încât intregii cărți îi dau nota 4.
Cartea Copila de zăpadă de Eowyn Ivey mi-a intrat la suflet. Am gustat puțin din iarnă înainte ca ea să-și pună cu adevarat piciorul pe teritoriul țării noastre.
Erau momente când îmi doream să fie afara un ger de crapă pietrele așa cum era descris în carte. Așa de feeric era descris momentul.
Recomandări
Recomand această carte cititorilor pasionați de cărți ce îmbină realul cu fantasticul și iubesc poveștile despre natură și cu multă zăpadă.
Copila de zăpadă – citate
”Nu știm niciodată ce are să se întâmple, nu? Viața ne aruncă mereu încolo și-ncoace. În asta constă aventura. Nu știi unde o să ajungi și cum o să te descurci. Totul este un mister, iar daca pretindem altceva, nu facem decât să ne mințim.”
”Era ca un vis fantastic: oftaturile tăcute ale Fainei și, din când în când, gheața râului trosnind și crăpând, ramurile copacilor plesnind în ger; stelele pretutindeni în noaptea largă și adâncă, întrerupte doar de orizontul zimțat al pasunii montane. Spectacolul de lumini de dincolo de piscuri a izbucnit în cioburi luminoase, verzi-albăstrii, ca de foc muribund, ce se vălureau și se răsuceau, iar apoi se roteau în cerc, devenind panglici purpurii ce se întindeau în sus.”
Lectură plăcută !
S-ar putea să-ți placă și :