“Șoareci și oameni” de John Steinbeck este o nuvelă ce aparține esteticii realiste. Acesta a fost publicată pentru prima dată în anul 1937 sub titlul “Of Mice and Men”.
Rating: ⭐⭐⭐
Rating Goodreads – 3.86 (1,777,700 ratings)
In limba romană cartea “Șoareci și oameni” a apărut la Editura Polirom în 2017 și are 176 de pagini.
John Steinbeck (1902-1968) este un scriitor american autor a 33 de cărți și câștigător al Premiului Nobel pentru Literatură în 1962.
Alte opere cunoscute:
- “Fructele maniei” care a câștigat Premiul Pulitzer
- “La răsărit de Eden”
Romanul “Șoareci și oameni” de John Steinbeck este una din cele mai cunoscute opere ale autorului și se bazează pe experiența personală ca muncitor la o ferma în perioada adolescenței.
Șoareci și oameni – prezentare
Cartea îi are ca protagoniști pe Lennie Small și George Milton.
George era “mărunt și iute, oacheș la față, cu niște ochi făr’ de astâmpăr și trăsături ascuțite, ferme.”
Lennie era “o namilă de bărbat, cu o fața informă, cu ochi mari, șterși, și cu umeri lați și aduși. Umbla greoi, târșâind nițel picioarele, cum își târăște labele un urs.”
Acțiunea romanului se desfășoară “la cateva mile mai sud de Soledad”, California în apropierea “înălţimilor stâncoase ale munţilor Gabilan” și începe cu plecarea lui Lennie și George de la o fermă din Weed, unde dăduseră de necaz. Lennie fusese acuzat de tentativă de viol, întrucât a încercat să îi mângâie rochia.
Acum se îndreptau spre noua fermă unde vor munci. George este prezentat ca fiind protector cu Lennie, deși natura relației lor nu o aflăm exact. Știm doar că mătușa lui Lennie, Clara l-a rugat pe George să aibă grijă de el. Lennie este un timp masiv, dar țicnit, care pe alocuri mi-a adus aminte de Dorel din “Las fierbinți”.
Lui Lennie ii place să mângâie șoareci și tot ce e catifelat și moale, dar nu-și poate controla impulsurile astfel încât sfârșește mereu prin a le rupe gâtul.
Un astfel de impuls nestăpânit va duce și la sfârșitul visului lor. Visul de a avea pământ și ferma lor proprie. Visul de a fi liberi și de a creşte iepuri. Acesta este un vis comun în rândul personajelor din carte, ceea ce mi-a amintit puțin de romanul “Ion”. Singurul lucru care le dă bucurie și ii motivează este speranța împlinirii acestui vis.
“— De-alde noi, ăştia, care munceşte pe la ferme, e oamenii ăi mai singuri de pe lume. N-are familie. N-are nici un locşor al lor un’ să se ducă. Vine la câte-o fermă şi munceşte pe brânci pân-adună un ban, şi-apoi se duce la oraş şi-i curge pintre degete ce-a adunat, şi de cum se trezeşte, iar se duce să se spetească la altă fermă. Nu speră n’ica, n-aşteaptă n’ica, n-are nici un viitor.
— Da’ noi nu. Vrei să ştii de ce? Fiincă… fiincă io te am pe tine care-mi porţi de grijă şi tu mă ai pe mine care-ţi port de grijă, şi d-aia.
— Într-o bună zi o s-avem toţi biştarii adunaţi, şi-o să ne cumpărăm o căsuţă şi vreo două pogoane colo, ş-o vacă, şi nişte purcei şi…
— Şi-o să trăim în belşug din rodu’ pământului, urlă Lennie. Şi-o s-avem iepuri de casă! Hai, zii, George! Zii ce-o s-avem în grădină, şi de iepurii din cuşti, şi de ploaie, iarna, şi de sobă, şi ce groasă o să fie smântâna pe lapte, de s-o tai cu cuţitu’. Zii d-asta, George.
— O s-avem grădină mare de zarzavat ş-o cuşcă pentru iepuri şi-o s-avem şi găini. Şi când o ploua, iarna, o să zicem dă-l dracu’ de lucru, ş-o să facem un foc în sobă ş-o să şedem p-alături, s-ascultăm cum răpăie ploaia p-acoperiş… Prostii! Dă-o dracului!”
În visul lor este angrenat și Candy, rândașul. Singur pe lume și fără o mână își pune toată speranța în împlinirea acestuia.
“Orişicare vrea un petec de pământ al lui, nu mult, nu cine ştie ce, da’ s-aibă şi el ceva al lui. Un loc un’ să poa’ să trăiască şi de unde să nu-l poată da nimeni afară.”
Recenzie
Laitmotivul cărții “Șoareci și oameni” îl reprezintă viața de fermier din Soledad, fiind o alegorie la condiția umană și a vieții în general. Limbajul cred că se vrea a fi unul țărănesc, întrucât multe cuvinte sunt stâlcite. De asemenea, sunt descrise diferite tipuri de personaje, multe reflectând speranța și singurătatea.
Cartea este interesantă. Destul de tulburătoare prin finalul tragic. O poveste intensă din punct de vedere emoțional.
Întâmplările nu sunt relativ multe, cel puțin în prima jumătate a cărții, unde sunt prezentați cei doi protagoniști, Lennie și George și acomodarea lor la noua fermă. Sunt introduse diferite personaje și avem parte de descrieri frumoase la fiecare început de capitol și nu numai.
Apa lui e caldă, fiindcă s-a strecurat, sclipind în soare, peste nisipurile galbene, mai înainte de-a se aduna într-un lăculeţ.
Soarele de după-amiază strecura fâşii prin crăpăturile pereţilor grajdului şi aşternea dâre luminoase prin fân. În aer stăruia bâzâitul muştelor, susurul leneş al după-amiezii. De afară veneau clinchete de potcoave ce izbeau ţinta şi strigăte de încurajare sau de ironie ale oamenilor adunaţi la joc. În grajd însă era linişte, şi zumzet molcom, şi căldură.
Nu m-a atras foarte mult cartea, dar modul în care este scrisă m-a înduioșat. Elementele prezentate îi dau aerul unui roman clasic, bine încrustat în timp.
“Șoareci și oameni” este un roman sincer, ce te face să găsești ușor repere în lumea reală. Toată cartea însă are o nota melancolică. Este o carte ce trebuie înțeleasă, studiată și analizată. “Roadele” nuvelei nu-ți sunt servite direct pe tavă de autor. Cartea are și numeroase adaptări TV.
“— Geaba citeşti cărţi. Omu’ are nevoie de alţii lângă el. Omu’ se ticăloşeşte dacă n-are pe nimeni. Fie cum o fi, da’ să fie cineva lângă tine. Omu’ când e prea singur se‑mbolnăveşte.”
Daca iți plac romanele realiste iți recomand:
- „O viață” de Guy de Maupassant
- „Adio” de Honoré de Balzac
- „Pierre și Jean” de Guy de Maupassant
Lectură plăcută!