Recenzii

Un bărbat pe nume Ove, Fredrik Backman (recenzie)

Un bărbat pe nume Ove

Titlu: Un bărbat pe nume Ove
Autor: Fredrik Backman
Publicare: Editura Art, 2020, 440 pagini
Titlu original: En man som heter Ove
An apariție: 2012 (Suedia)
Gen: ficțiune, contemporan
Cuvinte cheie: Suedia, dragoste, familie, vecini, prietenie
Nota mea: ⭐⭐⭐⭐⭐/5
Nota Goodreads: 4.36 /5
Comandă de pe: elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro


Cât de mult mi-a plăcut cartea “Un bărbat pe nume Ove” de Fredrik Backman! O carte înduioșătoare despre viață și moarte în același timp, dar deloc sumbră, ba chiar amuzantă pe alocuri.


Un bărbat pe nume Ove – prezentare

Ove este un bărbat în vârstă de 59 de ani care locuiește într-un cartier rezidențial. După ce i-a murit soția și este forțat să se pensioneze, decide că nu mai are pentru ce trăi. Încearcă de mai multe ori să-și i-a viața, dar de fiecare dată intervine ceva sau cineva.

“De data asta nicio străină gravidă, vreo pipiță blondă, nevasta lui Rune sau vreo bucată de frânghie de proastă calitate nu-i va strica dimineața. Le-a aerisit caloriferele, le-a împrumutat lucruri, le-a dus la spital. Dar acum chiar că i-a cam ajuns. Acum Ove poate, în sfârșit, să plece.”

Ove este un tip ursuz cărui nu prea-i place să vorbească. Tine la principiile lui și nu se lasă bătut ușor, deși viața l-a supus la numeroase încercări.


Un bărbat pe nume Ove – recenzie

E minunată această carte, deși prima parte e destul de statică. Am început ușor, ușor să mă atașez de tânărul Ove care nu a avut deloc o viață ușoară și a cărui poveste o descoperim treptat.

Cartea e înduioșătoare, iar finalul mi-a smuls și câteva lacirmi.

Pe alocuri l-am asemuit pe Ove cu bătrânelul din animația “Up” de la Pixar. Sigur il știți.

“Un bărbat pe nume Ove” e o carte ce te face să te gândești la propria viață și să faci un inventar. Viața este pusă în antiteză cu moartea, căci însăși moartea face parte din viață.

Mi-a plăcut mult cum e construit firul poveștii. Începe cu sfârșitul și aflăm treptat întreaga poveste. Autorul alocă, când un capitol poveștii prezente, când, trecutului, pentru a mai dezvălui câte ceva. Iar autorul știe exact când să încheie un capitol pentru a ne menține în suspans.

Tot ce pot să spun e că m-am pierdut în poveste. N-am simțit că doar citesc o carte, ci că fac parte din ea.

M-am trezit de câteva ori și râzând. Partea în care Ove o învață pe Parvenah, vecina lui iraniancă, să conducă, m-a făcut să râd copios, parcă eram eu și soțul meu. Eu pe post de învățăcel, desigur.

Multe din discuțiile lor te vor făce să zâmbești, cel puțin.

Deși e un roman contemporan, mi-a dat și senzația unui roman clasic, întrucât e scris atât de bine, iar povestea, atât de frumos construită. Plus capitolele dedicate tinereții lui Ove și povestea de dragoste dintre el și soția sa, Sonja.

“Oamenii ziceau că Ove vede lumea în alb și negru. Iar ea era culoare. Toată culoarea lui.”

“Cu pantofii ei roșii, broșa galbenă și părul castaniu-auriu. Și râsul acela care avea să îl facă toată viața să se simtă ca și cum cineva alerga desculț în pieptul lui.”

El mergea prin viață cu mâinile în buzunare. Ea – dansând.”

Pe Ove nu-l întrebase nimeni, înainte să o întâlnească pe ea, care era viața lui. Dar, dacă l-ar fi întrebat cineva, ar fi răspuns că nu trăise până atunci.”

Prin urmare, recomand cu mare drag cartea “Un bărbat pe nume Ove” de Fredrik Backman.

În încheiere, vă las unele dintre cele mai frumoase citate din carte.

Când un om îi dă altuia, nu-i binecuvântat cine primește, ci cel care dă.”

Cu toții credem că avem suficient timp să facem anumite lucruri. Că avem timp să spunem tot ce avem de spus. Și-apoi se întâmplă ceva și, dintro dată, nu ne mai rămân decât cuvinte precum „dacă”.”

“Moartea e un lucru de mirare. Oamenii își trăiesc toată viața ca și cum moartea n-ar exista și, cu toate astea, moartea e unul dintre cele mai puternice motive de a trăi. Unii dintre noi devin din timp conștienți de ea și trăiesc mai intens, mai încăpățânat, mai cu furie. Unii au nevoie de prezența ei constantă pentru a înțelege antiteza. Alții devin atât de preocupați de moarte încât ajung să o aștepte cu mult înainte ca ea să își anunțe sosirea. Ne e frică de moarte, dar, cel mai mult, ne e teamă că o să-i lovească pe alții, nu pe noi. Cea mai mare frică e că o să ne ocolească. Și că o să ne lase singuri pe lume.”

“Unul dintre cele mai dureroase momente din viața fiecărui om este cel în care își dă seama că are mai mult timp în urma sa decât înaintea sa. Iar când nu mai ai prea mult timp, trebuie să găsești lucruri pentru care să merite să trăiești. Amintirile, poate. După-amiezi însorite, ținând de mână pe cineva. Mireasma bobocilor proaspăt înfloriți. Duminicile într-o cafenea. Nepoții, poate. Omul găsește o cale să trăiască pentru viitorul altcuiva.”


Lectură plăcută!

Lasă un răspuns