Recenzii

Fetița căreia nu-i plăcea numele său – Elif Shafak (recenzie)

Fetita careia nu-i placea numele sau

Titlu: Fetița căreia nu-i plăcea numele său
Autor: Elif Shafak
Publicare: Editura Polirom, 2016, 152 pagini
Titlu original: Sakız Sardunya
An apariție: 2014
Gen: literatură pentru copii, young-adult, fantasy, science-fiction, povești
Vârstă recomandată: 10+
Cuvinte cheie: Istanbul, cărți, continentul poveștilor, Sakiz Sardunya, geografie, creativitate
Nota mea: 3.5 /5
Nota Goodreads: 3.67 /5
Comandă de pe: carturesti.ro, libris.ro, elefant.ro


Fetița căreia nu-i plăcea numele său este o carte pentru copii care scoate în evidență importanța cititului și a creativității, printr-o poveste fantasy.


Elif Shafak (n. 1971) este o scriitoare de origine turcă care a publicat 17 cărți, traduse în 51 de limbi.

Elif Shafak – cărți notabile

  • Cele patruzeci de legi ale iubirii
  • Bastarda Istanbulului
  • Ucenicul arhitectului
  • Fetița căreia nu-i plăcea numele său
  • Onoare
  • Cele trei fiice ale Evei
  • Palatul puricilor
  • Sfântul nebuniilor incipiente
  • Lapte negru

Fetița căreia nu-i plăcea numele său – prezentare

Sakiz Sardunya, personajul principal al cărții este o fetiță isteață ce iubește foarte mult cărțile și ora de științe.

Însă, nu-i place deloc numele său, care, în limba turcă înseamnă mușcată curgătoare și din cauza căruia este adesea ținta glumelor colegilor săi, făcând-o să se simtă, astfel, diferită și izolată.

Dar pasiunea pentru cărți o va purta pe Sakiz Sardunya într-un nou continent, al poveștilor, numit Lepoba, ce o va schimba.

Va întâlni doi copii diferiți, la fel ca și ea, vor zbura pe cai înaripați și datorită creativității sale va reuși să salveze Lepoba, care se stingea din cauză că lumea nu prea mai citea, iar copii nu mai erau lăsați să fie creativi.

Vezi Fetița căreia nu-i plăcea numele său – rezumat întreg

Recenzie

Fetița căreia nu-i plăcea numele său este o poveste ce aduce un elogiu cărților și lecturii și încurajează creativitatea copiilor.

“Omul are nevoie de imaginaţie. E la fel de importantă ca pâinea, ca apa. Pe vremuri, copiii treceau printr-o grămadă de aventuri. Se jucau pe străzi şi îşi lăsau imaginaţia să zburde. Uneori deveneau piraţi, alteori cowboy, alteori extratereştri. Acum le este interzis să iasă. Şi ce fac în casă? Ori îşi petrec vremea cu jocuri electronice, ori se uită la televizor.”

Este minunat indemnul autoarei oferit prin vocea protagonistei Sakiz Sardunya:

“Daţi-le tuturor copiilor din oraş câte un creion şi câte o hârtie, a spus Sakiz Sardunya. Lăsaţi-i liberi! Nu le mai spuneţi „Tu eşti copil, n-ai să poţi să faci asta, tu eşti copil, n-ai să reuşeşti!”. Spuneţi-le poveşti. Vorbiţi-le. Încurajaţi-i. Spuneţi-le „Poţi să faci asta!”. Daţi-le ocazia să povestească, să inventeze poveşti, să compună poezii, să deseneze. Sunt sigură că o să găsească idei minunate.”

Mi-a plăcut mult cartea. Este rapidă și ușoară și îți deschide apetitul pentru lectură.

În general, îmi plac cărțile pentru copii pentru că mă transpun într-o lume minunată, a poveștilor. Aceasta, însă, mi s-a părut prea scurtă pentru firul povestirii care merita să fie puțin mai mult dezvoltat. Finalul parcă a venit deodată. Dar pentru categoria de vârstă căreia îi este destinată, lungimea cărții este potrivită.

Interesante sunt și lecțiile pe care copii le pot învăța din carte. Adesea sunt sunt redate sub forma notițelor scrise de Sakiz Sardunya în jurnalul său.

“Totul se schimbă în funcţie de ochiul care priveşte. Ceea ce pentru unii pare un uriaş, pentru alţii poate părea un pitic.”

Recomandări

Recomand, așadar, această carte copiilor, dar și adulților pasionați de literatură pentru copii.

În încheiere, vă las cu unele dintre cele mai frumoase citate din carte.

“Sakiz Sardunya a înţeles că în viaţă nu există drum uşor. Orice cale ar fi ales ei, aveau să întâlnească mereu obstacole şi greutăţi. Da, fiecare cărare are probele ei. De fapt, asta nu e ceva atât de rău. Cel mai important e ca fiecare om să facă tot ce-i stă în putinţă ca lucrurile să iasă bine. Şi, în plus, nu trebuie să câştigi mereu. Omul are multe de învăţat şi atunci când pierde. Şi dacă a învăţa este un câştig, înseamnă că omul câştigă şi atunci când pierde. Într-adevăr, fiecare înfrângere este un câştig.”


“Nu uita, iubitorii de cărţi sunt peste tot. Nu contează dacă sunt bogaţi sau săraci, de la sat sau de la oraş, femei sau bărbaţi, tineri sau bătrâni. Îi recunoşti imediat. Sunt un pic retraşi. Au o imaginaţie foarte bogată. Oamenii din jurul lor nu-i pot înţelege de fiecare dată. Din cauza asta sunt un pic cam singuri. Ei spun cele mai frumoase poveşti.”


“Când citesc pentru întâia oară cartea, ştiu mai puţine lucruri, la a doua citire, mai multe. Atunci când cititorul se schimbă, se schimbă şi cartea pe care o citeşte el.”


Lectură plăcută!

Lasă un răspuns