Fefeleaga – rezumat după nuvela inspirată din fapte reale, scrisă de Ion Agârbiceanu și publicată în anul 1908.
Fefeleaga-rezumat
În fiecare dimineață, Maria, poreclită Fefeleaga pornește cu calul său Bator să încarce coșărcile cu pietre din care oamenii scot aur, fiind plătită cu 10 cruceri de povară.
Pe vremea când trăia soțul său Dinu, o ducea mai bine căci muncea și acesta. Lucra la baie, unde sfredelea stânca.
Aveau împreună cinci copii, însă toți erau bolnăvicioși, ceea ce-l nemulțumea pe Dinu.
Însă, n-a apucat să-i vadă mari, căci s-a stins devreme. A doua zi după înmormântare, trezindu-se fără niciun un ban, Maria l-a luat pe Bator și a plecat să încarce pietre. Acela a fost momentul când oamenii au numit-o Fefeleaga.
Cu timpul a început să-l uite pe Dinu, dar nu pentru că ar fi vrut un alt bărbat, cum i-au sugerat oamenii din sat, ci pentru că singurul ei scop în viață era să muncească pentru a avea copii ei ce mânca.
La cinci ani de la moartea bărbatului, Fefeleaga rămăsese doar cu doi copii, ceilalți muriseră cum atinseseră vârsta de cincisprezece ani.
Mai avea o supărare Feleleaga. Bogătanii cărora le vindea pietrele, întârziau să plătească știind-o fără aujor și sperau să uite. Astfel, duminica umbla prin sat să-și strângă plățile și nu mai ajungea pe la biserică.
Timpul trecuse, iar Fefeleaga a rămas cu un singur copil, fetița Păunița. Când și aceasta a murit, se vede nevoită să-l vândă pe Bator pentru a avea bani de înmormântare.
L-a dus pe Bator la târg și cu lacrimi în ochi s-a despărțit de el. De la moartea bărbatului părea că se înțelege cu acesta ca și cum l-a înlocuit. Însă, ori de câte ori se uitat la el își amintea de șirul lung de morți..
