Recenzii

Profesorul Wilczur (Vraciul, vol. 2) – recenzie

Profesorul Wilczur, a doua parte a cărții Vraciul scrisă de Tadeusz Dolega Mostowicz, continuă povestea celebrului chirurg după ce acestuia i-a revenit memoria.

Profesorul wilczur vraciul vol 2

Detalii carte

Publicare: Editura Orizonturi, 2016
Nr.pagini: 365
Prima apariție: 1939 (Polonia)
Gen: dramă, dragoste
Cuvinte cheie: Polonia, medicină, chirurgie, celebritate, viața la țară
Nota mea: 4/5
Nota Goodreads: 4.45 /5
Disponibilitate: elefant.ro, libris.ro

Vezi recenzia primului volum Vraciul.

Profesorul Wilczur-prezentare

În al doilea volum din Vraciul, intitulat Profesorul Wilczur, acțiunea este plasată la trei ani distanță de la finalul primei părți. Atunci, Profesorul Wilczur, aflat în fața mormântului soției sale își recăpăta memoria.

În cei trei ani, profesorul și-a reluat treptat toate funcțiile, iar faima îi crescuse ca urmare a vindecării a numeroase cazuri în perioada în care când era vraci, fără a dispune de instrumentele și aparatura necesară.

În tot acest timp, colegul său, profesorul Dobraniecki care îi preluase toate funcțiile după ce fusese dat dispărut, vedea cum pierde din ce în ce mai mult. Din pacienți, din notorietate, dar și din venituri, spre disperare mult mai tinerei sale soții, Nina, învățată cu înalta societate.

După ce aceasta îl amenință cu divorțul, Dobraniecki se hotărăște să scape de Wilczur. Astfel, când tânărul tenor Leon Donat, aflat în culmea gloriei, moare pe masa de operație a profesorului ca urmate a unei neglijențe din partea echipei medicale, Dobraniecki se folosește de asta pentru a dovedi incapacitatea lui Wilczur de a mai conduce spitalul.

Răpus de presiunea colegilor care-l considerau prea bătrân pentru a mai profesa, de speculațiile pe care Nina le lansase la adresa lui și de fapt că rămăsese fără niciun ban după ce plătise asigurarea tenorului, Wilczur părăsește spitalul și se hotărăște să se întoarcă la Rodoliszki.

Îl însoțește și tânăra doctoriță Lucia despre care descoperă că-l iubește.

La Rodoliszki, sătenii, recunoscători că fostul vraci s-a întors printre ei, au construit un dispensar pentru ca acesta să aibă unde-și desfășura activitatea.

În paralel, descoperim puțin și din viața frumoasei Nina căreia îi place să filtreze și care pune ochii pe tânărul doctor Kolski, îndrăgostit însă de doctorița Lucia.

Impresii de lectură

Făcând o comparație între cele două volume, primul mi-a plăcut mai mult. E mai cursiv și povestea mai închegată și mai plină de acțiune.

Romanul Profesorul Wilczur a adunat peste 300 de pagini, dar pe alocuri l-au cam uitat pe protagonist.

Foarte multe pagini sunt dedicate poveștii dintre Nina și doctorul Kolski, dar și dintre acesta și Lucia. Astfel, am avut senzația la un moment dat că citesc altă carte.

De asemenea, mi s-a părut că mult spațiu în carte i s-a oferit și drumului prin mlaștină pe care l-a făcut Lucia pentru a ajunge la doctorul Pawlicki.

Nu e deranjant, dar cartea parcă e mai mult dedicată personajelor secundare. Până și Jemiol, vagabondul care l-a îmbătat pe Wilczur înainte de a-și pierde memoria are parte de câteva pagini în care se încearcă devoalarea poveștii sale de viață și motivele care l-au adus aici.

Deși suntem inițial duși pe o pistă legată de o poveste de dragoste cu însăși mătușa Luciei, care îi fusese elevă, apoi totul este lăsat baltă. Nu mai aflam și alte detalii.

Alte multe rânduri și pagini sunt dedicate monologului acestuia, care abordează diferite teme filosofice. Nu pot să spun că m-au deranjat dar nici ca m-am delectat cu ele.

Părțile mele preferate sunt cele în care se realizează diferite acte medicale, în special operații chirurgicale, dar și descrierea vieții la țară, cu toate activitățile cotidiene și felul de a fi a oamenilor.

Chiar dacă descrie locuri și oameni din Polonia, am găsit ușor câte un omolog pentru țară noastră, asemănându-se foarte mult.

Recomandări

Dacă ai citit prima parte din carte Vraciul, e musai să citești și continuarea pentru a vedea cum se încheie povestea îndrăgitului profesor.

Recomand ambele cărți pasionaților de povești ce îmbină medicina, dar și celor care iubeasc cărțile care au ca spațiu de desfășurare satul și viața la țară.

Profesorul Wilczur (Vraciul) – citate

“Simţea că fiecare cuvânt al lui ajunge drept la inima studenţilor, că fiecare inimă îi răspunde cu un ecou viu.

-Chemarea medicului, răsună iar vocea lui, este creaţia celei mai mari şi mai nobile iubiri, a iubirii faţă de aproapele nostru, sădită în inimile noastre secătuite. Chemarea medicului înseamnă credinţă în frăţie. Înseamnă dovada cea mai înaltă a comuniunii umane. Iar când veţi porni în lume, ca să vă îndepliniţi menirea, ţineţi minte în primul rând un lucru: iubiţi oamenii.”

“Este o artă să știi să asculți.”

“Oraşul e un monstru. A pus între om şi pământ asfalt şi beton. De unde să-şi ia omul sentimentele? Sentimentele vin din pământ, ca toate sevele vitale. În oraş seacă, se fărâmă, se prefac în pulbere, rămâne numai creierul înfierbântat de lupta pentru existenţă, creierul care nu este capabil să gândească, ci numai să combine! Să plănuiască tot felul de maşinaţiuni. Mai repede, mai mult, mai abil. Omul nu se mai vede pe sine, nu mai vede lumea.”

“Vezi ce înseamnă oraşul? Te otrăveşte şi te tâmpeşte. Printre străzile acestea, în forfota, în graba asta, în mijlocul tuturor pasiunilor, omul uită ce este, îşi uită plăcerile şi aspiraţiile.”

“Poţi iubi statornic şi devotat toată viaţa numai dacă dragostea este întreţinută, dacă trăieşte în noi.”

“Uneori, conştiinţa devine cea mai mare tortură. Mai ales atunci când omul încetează să mai creadă în el însuşi, când începe să se dispreţuiască şi să-i fie silă de el, când foloseşte cinismul ca pe un coş de gunoi cu care vrea să acopere ce a mai rămas nobil în el, socotindu-l inutil.”

„Mi se pare că poţi trece prin mocirlă şi să ieşi din ea mai curat şi mai bun decât ai fost înainte.”

“În cuvintele niciodată şi întotdeauna e mult patos şi rareori adevăr.”

“Sunt lucruri care uneori par înspăimântătoare. În faţa noastră se înalţă o stâncă şi ni se pare inaccesibilă, dar ajunge puţină iniţiativă şi insistenţă pentru a ajunge în vârful ei.


 

Lectură plăcută!

Lasă un răspuns