Cartea Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu, al cărei rezumat l-am redat mai jos este una din cărțile copilăriei mele de care îmi amintesc cu mare drag.
Cartea Dumbrava minunată de Mihail Sadoveanu este disponibilă pe:
Dumbrava minunată – rezumat pe capitole
I. Se vede ce soi rău este Lizuca
Mia Vasilian este soția cu 15 ani mai tânără a renumitului avocat Jorj Vasilian care a mai fost căsătorit o dată. Din prima căsătorie acesta are o fetiță de 6 ani, Lizuca pe care Mia nu o poate suferi. Aceasta dă vina pe bunicii fetiței pentru comportamentul ei neadecvat, astfel, Lizucăi i se interzice să-i mai vadă.
În ziua în care doamna Vasilian primește vizite, Lizuca apare în salon cu aspectul neîngrijit și își vâră degetele în șerbet spre disperarea mamei sale vitrege care o dă pe mâna slujinicii.
II. Duduia Lizuca plănuiește o expediție îndrăzneaţă
După ce a primit o corecție de la slujinică, Lizuca se hotărăște să plece de acasă, la bunicii ei. Îl ia cu ea și pe cățelul ei Patrocle care a furat o bucată de pâine pentru drum. Celalalt buzunar și-l umple cu cenușă. Auzise ea o poveste asemănătoare de bunica ei care spunea că așa poți păstra semnele pe drum.
III. Sfat cu Sora—Soarelui
După ce au mers cât au mers, cenușa s-a isprăvit. Deznădăjduită, Lizuca i se adresează Sorei-Soarelui, îi povestește despre necazurile ei, dar și de dorul imens pentru mama ei.
În acest timp, Patrocle își bagă capul într-un mușuroi, iar furnicile încep să-l piște.
IV. Unde s-arată Sfânta Miercuri
Patrocle și Lizuca pornesc prin livadă și se întâlnesc cu Sfânta Miercuri. După ce aceasta îi dă binecuvântarea, pornesc din nou la drum și ajung în dumbravă, unde îi așteptau păsărelele, fiind întâmpinați de un mierloi.
V. Duduia Lizuca găsește gazdă bună în dumbravă
Întrucât se lăsase întunericul, Lizuca și Patrocle înnoptează în scorbura unei răchite bătrâne. La un moment dat, un iepuraș își face apariția, iar Patrocle se ia după el. Când revine, Lizuca are marea surpriză de a vedea că din spatele unui perete de stâncă s-a deschis o ușă către o peșteră. Aici vede șapte prichindei. Aceia pe care îi știa dintr-o carte pe care o văzuse la bunica ei acasă.
VI. Aci s-arată cine sunt prichindeii
Prichindeii, alături de domnița care era cu ei se apropie de Lizuca și-i spun că o așteptau și că iepurele pe care îl văzuse a pornit să anunțe toate animalele din pădure să se prezinte de îndată.
Lizuca descoperă că dumbrava Buciumenilor, care i-a rămas moștenire de la mama ei și pe care mama vitregă vrea să o vândă, este fermecată.
Prichindeii povestesc cum au ajuns ei să trăiască în pădure. Cu mult timp în urmă, Statu-Palmă, un prichindel morar trăia alături de oameni, dar fiindcă era adesea luat peste picior de către oameni, a hotărât să se refugieze în pădure, chemându-i cu el și pe alți semeni de-ai lui.
Prichindeii îi mai spun Lizucăi că se tem că vor dispărea cu timpul, mai ales că oamenii iubesc tot mai puțin poveștile.
VII. Povestea cu Zâna închipuirii
Acum venise rândul domniței să spună o poveste. În urmă cu mulți ani, când dumbrava era mult mai mare și existau oameni care credeau în tărâmul acesta minunat, exista o zâna cu părul de aur. Faima zânei se dusese peste nouă mări și nouă țări, astfel, mulți au cutreierat pădurea pentru a o vedea. Fără succes, însă.
Dar într-o zi un Făt-Frumos se așează lângă izvor și cântă un cântec dulce din fluierul său din os. Numaidecât zâna își face apariția și îi declară iubirea, bucuroasă că acesta a crezut în ea.
De câte ori se întâlneau, ceilalți curteni nu izbuteau să o vadă, astfel, i-au cerut lui Făt Frumos un semn pentru a-i dovedi existența.
Și cum zâna nu purta bijuterii, i-a tăiat pe ascuns o șuviță de păr. Doar că, atunci când a vrut să le-o arate oamenilor, a observat că la pieptul său, acolo unde o ascunsese, nu se afla nimic.
Atunci oamenii au concluzionat că zâna nu există și că este o închipuire a lui Făt-Frumos. L-au făcut și pe acesta să creadă astfel, rămânând trist până la sfârșitul vieții sale. Doar “oamenii cei săraci și proști” au continuat să o vadă pe zână lângă izvor.
VIII. La hotarul Împărăției minunilor
Când domnița și-a isprăvit povestea, Lizuca și-a aruncat privirea spre doi prichindei mai bătrâni sperând că vor spune și ei o poveste. Află însă că aceștia sunt meșteri fauri care bat aur și argint și fac scule. Caută comori în pământ, iar de Sfântul Ion de vară împrăștie pulbere de aur, astfel, sânzienele încep a înflori.
Așadar, o bătrânică se oferă să spună o poveste.
În vale, nu departe de dumbravă se află o casă cu răzăș pe care bătrânica avea obiceiul să o viziteze. Într-o seară a văzut o “femeie tânără și albă” alături de o copilă căreia îi spunea că nu v-a mai trăi mult, dar să nu plângă. Atunci când va vrea să o vadă, să se gândească la ea și va veni de îndată, sub forma unei umbre.
Auzind acestea, Lizuca a recunoscut vorbele mamei sale și a închis ochii pentru a-și potoli lacrimile.
Văzând-o, prichindeii au crezut că doarme și, știind că nu o pot lăsa în pădure, se duc numaidecât în vale la casa despre care povestea bătrânica.
Ca prin vis, Lizuca îl aude pe Patrocle lătrând, apoi vede doi bătrânei care par să semene cu bunicii ei. Se simte purtată pe brațe și adoarme.
IX. Bunicii aveau livadă și albine
Lizuca se trezește dimineață în patul bunicilor. La un moment dat aude voci. Mama vitregă venise după ea și se certa cu bunicul care nu-i dădea voie să o ia de acolo. Totul s-a sfârșit cu țipetele ascuțite ale acesteia și a slujinicii cu care venise.
În acel moment pe ușă întră bunicuța, bucuroasă să o vadă pe Lizuca și îi spune că cele două femei s-au apropiat prea tare de stupi și au fost înțepate de albine.
O ia pe Lizuca în brațe, iar aceasta își amintește numaidecât de noaptea petrecută în împărăția minunilor.
5 thoughts on “Dumbrava minunată- rezumat carte de Mihail Sadoveanu”