Curajul de a nu fi pe placul celorlalți de Ichiro Kishimi și Fumitake Koga a devenit cartea mea de căpătâi. Te invit, așadar, să descoperi în acest articol ce mi-a plăcut și care sunt ideile principale.
Titlu: Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
Autor: Ichiro Kishimi, Fumitake Koga
Publicare: Editura Litera, 2018, 304 pagini
Gen: psihologie, dezvoltare personală
Nota mea: 5/5
Nota Goodreads: 4.11/5
Disponibilitate: libris.ro, carturesti.ro
Curajul de a nu fi pe placul celorlalți – prezentare
Cartea Curajul de a nu fi pe placul celorlalți prezintă dialogul dintre un tânăr care nu se acceptă pe sine și nu știe încotro să-și îndrepte viața și un filosof în vârstă, adept al psihologiei Adleriene.
Astfel, în timpul celor cinci discuții pe care le poartă cei doi, descoperim răspunsuri la numeroase întrebări legate de viață.
Psihologia Adleriană, conceptul de bază al cărții Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
Alfred Adler (1870-1937) a fost un psihiatru și filosof contemporan cu Freud și Jung, dar ideile lui erau diametral opuse cu ale acestora. Adler este și fondatorul psihologiei individuale. Ideea lui, contradictorie cu a lui Freud este că trauma nu există, deci viitorul nu poate fi influențat de aceasta. Deși nu a fost foarte popular la vremea lui, Alfred Adler e cunoscut și pentru teoretizarea complexului de inferioritate.
Ichiro Kishimi (n. 1956) este un filosof japonez pasionat de psihologia adleriană, ce a făcut conceptul cunoscut lumii întregi prin intermediul cărții Curajul de a nu fi pe placul celorlalți, scrisă în colaborare cu Fumitake Koga. Acesta este un tânăr pasionat de scrierile lui Kishimi despre psihologia adleriană și perspectiva pe care o oferă vieții prin această prismă.
Curajul de a nu fi pe placul celorlalți-recenzie
În urma lecturării acestei cărți, am pus-o în capul listei cu cele mai bune cărți de psihologie citite.
Cred că și cărțile, precum oamenii,. intră în viața noastră la momentul potrivit.
Acum câteva zile când mă frământau niște gânduri, mi-am amintit de o rugăciune. Rugăciunea seninătății. Ea sună așa:
„Doamne, dă-mi seninătatea de a accepta lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul de a schimba lucrurile pe care pot să le schimb și înțelepciunea de a ști să le deosebesc”.
Această rugăciune m-a călăuzit de multe ori de-a lungul vieții. Și iată că, tot în acea zi uitându-mă peste cărțile pe care vreau să le citesc, am dat peste Curajul de a nu fi pe placul celorlalți. Nu știam absolut nimic despre carte și am început să o citesc.
Și iată că unul din principiile acestei cărți se bazează însăși pe această rugăciune.
Primele pagini m-au făcut cam circumspectă. Părea o carte pur filosofică în care se expune o teorie despre vieții. Iar, cum am povestit de mai multe ori, m-am cam lăsat de cărțile de genul ăsta, în special de cele de dezvoltare personală.
Dar am fost perseverentă. Iar după ce am trecut de primele pagini, cartea m-a captivat. Întâlnisem niște idei pe care le aveam în minte încă de mic copil, însă nu aveau o formă clară. Simțeam niște lucruri legate de relațiile cu cei din jur, dar nu puteam să mi le explic.
Și, iată că, acum, la peste 20 de ani mi-a întrat acestă carte pe mâini și parcă mi-a vorbit sinele meu mult mai înțelept pe care ar fi trebuit să-l ascut mult mai des.
Fiecare dialog mai făcea puțină ordine în gândurile și ideile mele. Aveam revelații după revelații. Mă recunoșteam și îi recunoșteam și pe cei din jur printre rânduri.
Este o carte care m-a ajutat să-mi schimb perspectiva asupra vieții și sper să nu uit niciodată învățăturile ei.
10 lucruri învățate din Curajul de a nu fi pe placul celorlalți
1. Înainte de orice cauză și efect, există un scop
Și pentru a fi pe deplin înțeleasă, voi exemplifica.
Un tânăr nu iese din casă întrucât are atacuri de panică atunci când își părăsește camera.
Și conform teoriei cauză – efect, cauza este frica de atacuri de panică, iar efectul este izolarea.
Totuși, Adler susține că înainte de cauză și efect, există un scop.
Mai exact, tânărul are un scop pentru care și-a adus corpul în punctul în care are atacuri de panică și are ca efect izolarea.
Scopul ar fi că încă de la bun început nu și-a dorit să interacționeze cu oamenii și și-a construit astfel cauza perfectă, atacurile de panică. Sau a vrut să se răzbune pe părinții lui care au fost prea severi cu el. Văzându-și fiul izolat, cu siguranță vor suferi.
Există și situații în care oamenii vor, pur și simplu, să li se acorde atenție și cei din jur să fie mereu alături de ei. Își creează, astfel, inconștient tot felul de stări ce duc la împlinirea scopului.
2. Toate problemele sunt legate de relațiile interpersonale
Fericirea noastră este direct legată de relațiile cu oamenii din jurul nostru și de cum le privim.
3. Nu putem modifica faptele obiective. Dar interpretările subiective pot fi modificate după plac. Iar noi trăim într-o lume subiectivă.
Această idee este strâns legată de rugăciunea de mai sus.
De mult ori trecem lucrurile prin filtrul personal și nu mai vedem lucrurile din punct de vedere obiectiv.
4. Complexul de inferioritate și relațiile verticale
Aproape toți oamenii se simt inferiori față de alții deoarece creăm relații în plan vertical și nu în plan orizontal.
Însuși complexul de superioritate are la bază sentimentul de inferioritate, la fel ca și obiceiul de a te lăuda.
Atunci când vom învăța că toți oamenii sunt egali, în ciuda tuturor diferențelor, vom crea relații în plan orizontal și vom putea fi fericiți. Căci, astfel, vom renunța la lupta de putere.
A-i judeca pe ceilalți sau a-i lăuda sunt semne ale unei relații în plan vertical.
5. Împlinirea sarcinilor vieții duce la fericire.
Sarcinile vieții cuprind sarcini de muncă, sarcini de prietenie și sarcini de iubire. Trebuie să ne delimităm exact propriile sarcini de ale celorlalți.
6. Fericirea este sentimentul de contribuție la binele celuilalt.
Atunci când facem ceva pentru alții și ne simțim utili ne conștientizăm și valoarea de sine, astfel, puteam avea încredere în oameni si crea relații sănătoase. În concluzie, vom fi fericiți.
7. Educația prin încurajare este soluția
Nici educația prin critică și pedeapsă, nici educația prin laudă nu s-au dovedit a fi eficiente. Educația prin încurajare, manifestată prin recunoștință, respect și bucurie este soluția.
8. Trăiește ca și cum ai dansa
De departe, această idee mi-a plăcut cel mai mult. E o versiune a “trăiește clipa”. Fă ceea ce-ți place, lasă-te purtat. Atâta timp cât ești în “mișcare” vei ajunge undeva.
“Cel mai rău este să stai liniștit și să nu faci nimic.”
9. Viața înseamnă aici și acum. Aici și acum e fericirea
“Ceea ce s-a întâmplat în trecut nu are nimic de-a face cu dumneata aici și acum, iar aici și acum nu e cazul să te gândești la ceea ce ar putea aduce viitorul.”
10. Viața în sine este lipsită de sens.
“In general, viața nu are vreun sens. Dar dumneata îi poți acorda acest sens. Și ești singurul care poate atribui un sens vieții dumitale.”
Vă invit să citiți și articolul Curajul de a nu fi pe placul celorlalți – citate.
Vă las aici două dintre preferatele mele.
“Până când nu ne va mai îngrijora judecata altor oameni, până nu ne va mai fi frică de faptul că nu suntem pe placul altor oameni și până nu ne asumăm riscul de a nu mai fi niciodată recunoscuți, nu vom fi capabili să ne urmăm vreodată propriul drum în viață.”
“Libertatea înseamnă să nu fii pe placul altor oameni. Este dovada că îți exerciți libertatea, trăiești liber și arată că trăiești conform propriilor principii.”
Recomandări
Recomand cu mare drag cartea. Fie că ești adolescent, tânăr, adult sau vârstnic. Merită să citești această carte. Nu promit că-ți va schimba viața și nici nu pot măcar garanta că îți va plăcea, dar merită să-i dai o șansă și să vezi ce efect are asupra ta.
Curajului de a nu fi pe placul celorlalți de Ichiro Kishimi și Fumitake Koga, pe mine m-a fascinat și cu siguranță o voi reciti.
Lectură plăcută !
Vezi și Creierul copilului tău și Creierul și inteligența emoțională.