Cartea A murit Luchi… Cum am cunoscut eu lumea de Otilia Cazimir, al cărui rezumat l-am redat mai jos, nu face parte din lecturile copilăriei mele, ci mai degrabă a părinților mei. Dar lectura cărții mi-a adus o mare bucurie și voi explica de ce.
Publicare: Editura Polirom, 2018, 192 pagini
Prima apariție: 1942
Gen: cărți pentru copii
Nota Goodreads: 3.89/5
Nota mea: 4 /5
Cartea A murit Luchi este disponibilă pe:
A murit Luchi, rezumat
Casa de la poartă
În “vizită”
În primul capitol aflăm despre vizitele repetate ale lui Luchi la conu Neculai, chiriașul lor din casa de la poartă. Acesta este un om bătrân de care se îngrijește baba Ana.
Batonachi
Icuță, fratele lui Luchi îi cere acesteia, în schimbul unui batonachi, să-l convingă pe conul Neculai să-i facă o traducere la germană. Acesta însă, îi spune că răsplată i se cuvine lui. Luchi nu se poate abține și mănâncă jumătate din batonachi. Apoi, descoperă cu uimire că conu Neculai o așteaptă cu un mănunchi de batonachi legat.
Plouă cu gheață
După ce-l supără pe conu Neculai scuipând sâmburi de cireșe, se iscă o ploaie cu gheață, iar Luchi râde zicând că acum îngerii mănâncă și scuipă semințe pe cerdacul conului Neculai.
Povești
Seara pe cerdac, ascultând povești, Luchi îl întrerupe pe conu Neculai și declară că nu-l place pe Făt Frumos, iar ea se va mărita cu zmeul.
Cu tramvaiul
Conu Neculai o duce pe Luchi cu tramvaiul, însă aceasta simte că amețește. Mai târziu apar la picioarele ei și două găini, răspândind un miros iute de coteț.
La Copou
Trecând prin Târgu-Cucu, Luchi și conu Neculai pornesc la pas spre Copou.
Vedenii
Așteptându-l pe Conu Neculai, care se dusese după pensie, Luchi se așează pe pat, adoarme și are un coșmar.
Descântecul
Luchi repetă mereu cuvintele noi pe care le aude. Însă, când aude un descântec, e convinsă de puterea acestuia când împiedică un câine să fie călcat de tramvai, rostindu-l. A încercat să salveze și un pui de la tăiere spunând descântecul, dar i-a făcut pe cei din jur să creadă că e nebună.
Casa de la țară
De dincolo de negură
Aflăm povestea Tanei, sora mai tânără a bunicii lui Luchi. Luchi și Tana erau foarte apropiate, apoi Tana a plecat cu Hadâmbu, un om din șatră, însă Luchi are vie în mintea ei imaginea Tanei.
Badană
Aflată la casa de la țară, unde mama ei făcea dulceață, Luchi este chemată de Badană la Moldova să vadă mormolocii. Badană e un copil fără mamă, care iubește mult pastrama, căreia el îi spune “badană”. Numele lui adevărat este Toader. Când mama o vede pe Luchi pe malul Moldovei se sperie și o ia îndată acasă, iar Badană este certat.
S-a jucat pădurea cu mine
Plecată cu tatăl sau la Brad, Luchi merge cu pădurarul în pădure și vede o veveriță mâncând o alună.
Moș Gheorghe Zamfirescu
Mama îi povestește lui Luchi de Moș Gheorghe Zamfirescu, fostul lor argat. Luchi își amintești de poveștile spuse de acesta, chiar de moartea lui, dar nu și de chipul său.
Casa cu cerdac
Ghitla
Aflăm povestea lui Ghitla, o babă mărunțică a cărei fiu vinde covrigi și care este cam aspru cu ea. Seara, la cina, auzind de la mama ei ca Ghitla a rămas mică fiindcă a făcut mofturi la masă, mănâncă toată brânza cu smântână, deși nu-i place, și i se face rău.
Cu limbă de moarte
Bunica lui Luchi moare și aceasta aude că a lăsat cu limbă de moarte ca mămuca să nu afle. Luchi nu prea știa ce înseamnă cu limba de moarte, dar certându-se cu Margareta, sora ei, folosește expresia așa cum s-a priceput ea.
Haimana!
Descoperim cum, Cotarla, câinele lor a apărut deodată pe cerdac și la ei a rămas de atunci înainte.
La joacă
Luchi își imaginează o poveste în care ea și Cotarla sunt personajele principale.
Moș Crăciun cu barbă albă
De cu toamnă, pe la porți începe să umble un vagabond la cerșit, dar Luchi e convinsă că acesta e Moș Crăciun care verifică dacă copii sunt cuminți, astfel, aceasta încearcă să se pună bine cu el.
Vine Popa cu Ajunul
În Ajunul Crăciunului părintele Tucă trece pe la case să vestească nașterea lui Hristos.
Veste de la bunicuța
Bunicuța, străbunica lui Luchi îi trimite o păpușă de porțelan căreia îi pune numele Moaca.
A murit Moaca
În seara de Ajun, Luchi o găsește pe Moaca în bucăți pe jos.
Mărunțele
Într-una din zile, după cum îi e obiceiul, tatăl verifică carnetul de note al lui Icuță și al Margaretei. Este nemulțumit, zicând că notele sunt cam mărunțele. Este totuși îmbunat atunci când cineva scoate diploma lui pe care se aflau, de asemenea, câteva mărunțele.
Soare cu dinți
De Crăciun, Luchi primește un pian de la sora ei cea mai mare, Lia. Apoi, împreună cu ceilalți frați ai săi, Nuța, Icuță și Margareta ies la plimbare. Afară era soare cu dinți. La un moment dat, Cotarla, care ieșise cu ei, dispare.
Cântec de plâns
Ghizele îi cântă mai multe cântece lui Luchi, printre care unul și despre moartea unei mame. Gândul că mama ei ar putea muri, o înspăimână.
Avem oaspeți
Când în casă apare un băiat și Luchi este pusă să asculte despre ce e vorba, răstălmăcește cuvintele și le redă așa cum le-a priceput ea.
Cad în soare
După ce o noapte întreagă a plouat cu găleata, șanțurile foarte adânci, proaspăt săpate sunt pline ochi de apă. Iar Luchi, fascinată de reflexia soarelui pe suprafața ei, cade în apă.
Vine Iură
Prietena lui Luchi, Țipra, care era evreică este ucisă în timpul unei manifestații.
La circ
Luchi merge la circ și vede pentru prima dată un elefant.
Hulubii lui Cocușor
Când Cocușor, fiul vecinei lor, Anica, îl împușcă pe Moti, motanul, căci dăduse iama în porumbeii lui, Luchi și Margareta vor să-l răzbune luându-l la bătaie. Descoperă însă, că Cocușor nu este un copil, ci un om în vârstă.
Joacă bine, Nicolae!
Când pe stradă apare un țigan cu maimuța lui, Nicolae, care dansa, Luchi și Margareta se țin după alai și abia spre seară realizează cât de mult s-au îndepărtat de casă. Se țin după liniile de tramvai pentru a ajunge acasă, unde sunt pedepsite.
Nepotul meu, Metropolitul
Vestea morții metropolitului, care l-a ajutat la un moment dat pe tatăl lui Luchi și care îi spunea acesteia “mătușică”, o face să alerge la Metropolie și să vadă ea însăși mortul.
Cartea cu visuri
Cartea cu visuri a lui Luchi este, de fapt, un dicționar german vechi, de care nu mai știa nimeni. Întrucât Luchi nu știa să citească, se uita la litere cu ochii întredeschiși și vedea cum acestea spun povești.
A murit Luchi
Luchi începe școala, iar prima zi este așteptată cu mare emotie de întreaga familie. Atunci când doamna strigă catalogul, Luchi nu răspund când își aude numele, Alexandra Casian, nimeni nu-i spunea așa. Când doamna o întreabă cum i se spune acasă, o colegă intervine și strigă: “Luchi, ca la căței!”
Pe Luchi o podidesc lacrimile, dar le ascunde. De azi înainte va fi Alexandra Casian, Luchi, fetița “mică, proastă, caraghioasă, dar fericită”, a murit.
Tare mult mi-a mai plăcut cartea A murit Luchi de Otilia Cazimir. M-am regăsit pe alocuri, și nu întâmplător.
Prima parte a copilăriei, autoarea și-a petrecut-o la Cotu Vameș, lângă Roman, orașul unde eu m-am născut. Însăși plimbările pe malul Moldovei mi-au amintit de copilaria mea.
Desigur, între copilaria mea și a autoarei e o diferență de aproximativ o sută de ani, dar poveștile ei mi-au trezit propriile amintiri. Acestea sunt redate în partea “Casa de la țară“.
Mai târziu, când avea 4 ani, autoarea, împreună cu familia s-au mutat la Iași, unde am locuit și eu o perioadă. Și iarăși am recunoscut străzi și cartiere, precum Copou și Tătărași. Am urmărit cu mare duioșie poveștile redare în părțile “Casa de la poartă” și “Casa cu cerdac” ce cuprind imagini ale Iașului de altădată.
Aceeași casă care apare în povestiri și în care Otilia Cazimir a trăit până la sfârșitul vieții este transformată în muzeu, iar strada pe care se află îi poartă numele.
Am urmărit cu interes descrierile și mă bucuram când recunoșteam o stradă pe care eu însămi am trecut.
I-am dat nota 4/5 deoarece, trebuie să recunosc, am comparat-o cu Amintiri din copilărie a lui Creangă, care e una din cărțile mele preferate.
A murit Luchi mi-a adus aminte puțin și de cărțile scrise de Contesa de Ségur, în special de Necazurile Sofiei.
Recomand, așadar cartea A murit Luchi de Otilia Cazimir ieșenilor sau celor ce locuiesc în preajma Romanului, vă vor trezi emoții și amintiri unice, dar nu numai. Tuturor cititorilor pasionați de literatura românească de altădată.
Cartea este și foarte frumos ilustrată.
Lectură plăcută!
Te-ar putea interesa și alte rezumate.