Cartea Narcis și Gură-de-Aur de Hermann Hesse m-a impresionat profund și a trecut pe lista cu cele mai bune cărți citite vreodată.
Titlu original: Narziß und Goldmund
Publicare: Editura Rao, 2007, 318 pagini
Prima publicare: 1930
Gen: ficțiune istorică, ficțiune filosofică
Cuvinte cheie: Imperiul German, călugări, credință, pribegie, ciumă, viața și moartea
Nota mea: 5/5
Nota Goodreads: 4.21/5
Disponibilitate: elefant.ro, libris.ro
Narcis și Gură-de-Aur – prezentare
Cartea îi are în centrul ei pe tinerii Narcis și Gură-de-Aur care se întâlneasc la o mănăstire. Accentul cade pe viața lui Gură-de-Aur care fuge din mănăstire. Acesta trăiește pe drumuri și cunoaște femeie după femeie, fără a avea un țel anume. Însă îl păstrează mereu în suflet pe prietenul său Narcis care e atât de diferit de el și care l-a ajutat să se regăsească.
Drumurile îl poartă în multe locuri și ajunge să descopere pasiunea pentru sculptură. Creația îl împlinește și pustiește în același timp.
Il urmărim apoi pe Gură-de-Aur colindând imperiul zdruncinat de ciumă, apoi în închisoare unde primise pedeapsa cu moartea din cauza unei femei.
Soarta i-l aduce din nou în cale pe prietenul său Narcis care îl salvează. Dar aventurile celor doi continuă oferind și mai multe lecții impresionante de viață.
“Mizeriile pribegiei şi ale vieţii nesigure îl consumaseră încă din primii ani; apoi însă vremea ciumei, cu nenumăratele ei orori şi, la urmă, prizonieratul la conte şi acea noapte de groază din beciul castelului îl zguduiseră până în străfunduri.”
Vezi Narcis și Gură-de-Aur – rezumat întreg
Narcis și Gură-de-Aur – recenzie
Mi-a plăcut enorm de mult cartea. M-a ținut captivă, abia așteptam să văd ce se va alege de Gură-de-Aur după ce a părăsit mănăstirea, dar și în general cum va depăși anumite situații dificile care de multe ori i-au pus viața în pericol.
Cartea Narcis și Gură-de-Aur atinge diferite corzi sensibile. Discuțiile dintre Narcis și Gură-de-Aur reprezintă un adevărat izvor de înțelepciune.
M-au atins și trăirile interioare ale lui Gură-de-Aur descrise atât de profund de Hermann Hesse. De departe cea mai intensa mi s-a părut scena în care Gură-de-Aur se află față în față cu moartea. Trăirile și gândurile acestuia sunt relatate uimitor de autor.
Creația, o altă temă dezbătută în roman, tot din perspectiva lui Gură-de-Aur, m-a impresionat de asemenea.
Narcis și Gură-de-Aur e prima carte scrisă de Hermann Hesse pe care o citesc și care m-a făcut să-l îndrăgesc. Părțile filosofice alternează minunat cu acțiunea, dar și cu superbele descrieri, în special ale naturii, dar și a omenilor și a operelor de artă.
Am simțit compasiune pentru Gură-de-Aur și destinul său și am privit la Narcis cu admirație pentru capacitatea lui de a citit în sufletele oamenilor și a-i îndruma.
Tema mare, principală a cărții este dualitatea sufletului și este redată cu măiestrie de autor prin viata decadentă de artist și hoinar al lui Gură-de-Aur și cea de ascet, la mănăstire, a lui Narcis.
Printre romanele cele mai cunoscute ale lui Hermann Hesse se află și :
- Siddhartha
- Lupul de stepă
- Jocul cu margele de sticlă
Herman Hesse (1877-1962) a fost un scriitor german care în anul 1946 a primit premiul Nobel pentru literatură.
Secvențele plasate la Mănăstirea Mariabronn din cartea Narcis și Gură-de-Aur m-au dus cu gândul la cartea lui Umberto Ecco, Numele trandafirului. Pe de altă parte, viața de hoinar al lui Gură-de-Aur, mi-a amintit puțin de cartea Vraciul.
Concluzii
Narcis și Gură-de-Aur de Hermann Hesse este o carte care își merită locul în topul cărților de citit într-o viață. Reflecțiile filosofice asupra vieții și a sufletului sunt cu adevărat profunde. Iar stilul autorului te va cuceri prin bogăția sa.
Așadar, recomand cartea cu mare drag.
În încheiere vă las câteva citate din Narcis și Gură-de-Aur:
“Scopul nostru nu este de a ne contopi unul într-altul, ci a ne recunoaşte reciproc şi a învăţa să vedem şi să respectăm fiecare în celălalt ceea ce e contrariul şi completarea sa.”
“Ţinta e aceeaşi: să mă aflu întotdeauna acolo unde pot sluji cel mai bine, unde felul meu de a fi, aptitudinile şi darurile mele găsesc solul cel mai roditor, câmpul de acţiune cel mai întins. Nu există altă ţintă.”
“Căci există asemenea oameni, cărora le este dat să perceapă cu profunzime grandoare și frumuseţea lumii şi să poarte în suflet imagini elevate şi nobile, însă nu găsesc calea de a exterioriza apoi aceste imagini, de a le întruchipa şi împărtăşi spre desfătarea celorlalţi.”
Lectură plăcută!