Cartea Rebecca de Daphne du Maurier face parte din literatura clasică britanică și a fost inspirată din romanele lui Charlotte Bronte.
Rebecca, Daphne du Maurier – detalii carte
Publicare: Litera, 2020, 512 pag
An apariție: 1938
Premii: National Book Award, 1938
Ecranizare: 1940, 2020 (Netflix)
Vânzări: + 3 milioane de exemplare
Traduceri: + 20 de limbi
Gen: gotic, polițist
Teme: crimă, mister, dragoste
Nota mea: ⭐ ⭐ ⭐ ⭐ ⭐ /5
Nota Goodreads: 4.23 /5
Cartea este disponibilă pe:
Rebecca – prezentare carte
Cartea spune povestea unei fete orfane, devenită domnișoara de companie a unei doamne în vârstă, dar bogată.
Pe când se afla la Monte Carlo, însoțind-o pe aceasta, îl întâlnește pe înstăritul gentelmen Maxim de Winter, de care se îndrăgostește. Acesta este proprietarul celebrului conac Manderley din Anglia și văduv de mai puțin de un an de zile. Însă asta nu-l împiedică să o ceară de soție pe tânăra fată, căruia putea să-i fie tată.
Însă greutățile încep pentru aceasta când ajunge la Manderley, unde toată lumea o compară cu fosta doamnă de Winter, Rebecca, pe care toți o iubeau. În plus are de înfruntat și asprimea doamnei Danvers care se ocupa de conac, dar și toanele lui Maxim care îi ascunde multe lucruri. Iar Rebecca pare că este încă prezentă în fiecare colțișor de la Manderley.
Despre autoare
Daphne du Maurier (1907-1989) a fost o scriitoare britanică renumită. Multe din cărțile ei au fost adaptate în filme.
Alte cărți publicate
- Hanul Jamaica
- Păsările
- Nu privi acum
- Verișoara mea Rachell
- Generalul Regelui
- Golful Francezului
Găsești cărțile pe librariadelfin.ro
Rebecca – recenzie
Ca mulți alții, mi-am îndreptat atenția asupra cărții Rebecca după apariția filmului. Auzind de succesul lui, mi-am propus să citesc mai întâi cartea, iar apoi să văd filmul. Îți prezint mai jos și o comparație între carte și film.
Atmosfera de la începutul cărții m-a dus cu gândul la cartea Povestea slujitoarei de Margaret Atwood. Cărțile nu au mare lucru în comun, dar monologurile și atitudinea interioară a naratoarelor mi s-au părut asemănătoare.
Începutul cărții l-am dus mai greu, am renunțat de câteva ori. Cartea începe oarecum cu sfârșitul, dar nu mă prinsese firul poveștii. Dar cu derularea paginilor, în special a doua jumătate a cărții, m-a acaparat total. N-am mai făcut nimic altceva decât să citesc cartea pentru a vedea ce se mai întâmplă.
Iar când am citit și ulitma pagină, am reluat începutul cărții. Avea mai mult sens acum.
Mi-a plăcut mult structura cărții, dar și stilul autoarei. Personajele sunt bine construire și am empatizat cu ele. Iar per total pare un roman fluid, cursiv.
Deși este un roman gotic, nu este înfricoșător. Unele momente însă m-au ținut cu sufletul la gură.
Și partea de anchetă și investigație este interesantă. Făcând din cartea Rebecca și un roman polițist bun.
Romanul este plin de insinuări și indicii, ceea ce îți dă ca cititor senzația că faci parte din poveste, ba că știi chiar mai multe. Astfel, să intuiești anumite lucruri.
Cu toate astea romanul nu e previzibil. Au câteva momente care m-au surprins, încât nu le vedeam venind. Iar asta m-a făcut curioasă, căci nu știam ce poate să mai urmeze.
Rebecca – carte vs film
O să încep direct. Mi se pare că romanul a fost măcelărit în mare fel. Multe părți scoase. Altele comasate într-un singur eveniment. Iar finalul… Finalul nu urmează deloc structura din carte. Unele personajele care îl susțineau pe Maxim sau cel puțin erau neutre, sunt împotriva lui. Filmul prezintă și câteva secvențe în plus față de unde se termină cartea.
Multe evenimente cheie au fost schimbare în cea de-a doua jumătate a filmului, în special. Astfel, am avut impresia că dacă nu aș fi citit cartea, nu aș fi înțeles pe deplin filmul.
Nici personajele nu s-au ridicat la nivelul descrierilor din carte.
Noua doamnă de Winter e descrisă mult mai umil în carte. Maxim de Winter în carte este mult mai rece și misterios. În film i s-a dat o aiură romantică încă de la început. Nefiind cazul în carte.
Doamna Danvers e mult mai înfricoșătoare în carte și mai în vârstă, mi s-a părut mie. În film e prezentată mai modernă.
La fel și alte personaje, suferă modificări. Altele au roluri duble, altele nu există în film. Ceea ce e normal pentru un film adaptat.
Ceea ce nu mi-a plăcut, a fost adăugarea de evenimente inexistente în carte și pe care nu le-aș fi văzut întâmplându-se cu personajele respective. De exemplu, plimbarea naratoarei cu calul cu Favell, faptul că Max e somnambul, dar și schimbarea rochiei de bal, ceea ce avea o semnificație aparte în carte.
Nu mai spun că finalul și modul în care s-au întâmplat lucrurile diferă foarte mult.
Concluzii
Mi-a plăcut mult cartea Rebecca de Daphne du Maurier. Mi-a plăcut acțiunea și misterul ce învăluie întreaga poveste. Ți-o recomand dacă îți plac romanele gotice, ce îmbină misterul cu dragostea.
2 thoughts on “Rebecca – carte de Daphne du Maurier (recenzie)”