Cartea Oscar și Tanti Roz, scrisă de Eric-Emanuel Schmitt face parte din seria Cicle de l’invisible care abordează credința și moartea din diferite perspective religioase.
Oscar și Tanti Roz – detalii carte
Titlu original: Oscar et la Dame rose
Serie: Cycle de l’invisible
Publicare: Humanitas, 2012, 114 pag
Prima apariție: 2002
Ecranizare: 2009
Gen: roman epistolar
Teme: boală, moarte, religie, credință
Nota mea: ⭐ ⭐ ⭐ ⭐ ⭐ /5
Nota Goodreads: 4.25 /5
Cartea Oscar și Tanti Roz este disponibilă pe:
Oscar și Tanti Roz – rezumat carte
Oscar este un băiețel de zece ani care suferă de o boală incurabilă. Astfel, locuiește într-un spital, unde sunt și alți copii bolnavi. Aflăm povestea acestuia prin intermediul scrisorilor pe care i le scrie lui Dumnezeu.
După ce transplantul de măduvă eșuează, Oscar începe să se gândească la moarte, dar nimeni din jur nu are curajul să-i confirme cruntul adevăr, cu excepția lui Tanti Roz, o infirmieră bătrână care a fost cândva o luptătoare renumită. Poveștile ei îl atrag pe Oscar și îi apropie.
Într-o zi Oscar surprinde o conversație dintre părinții săi și medicul care îi confirma sfârșitul. Zdruncinați de veste, aceștia nu vor nici măcar să-l vadă pe Oscar.
Oscar rămâne profund dezamăgit de atitudinea părinților săi și îi mărturisește lui Tanti Roz că îi urăște.
Întrucât nu mai are mult de trăit, Tanti Roz îi propune un joc lui Oscar. Să considere fiecare zi ca fiind o decadă și să experimenteze astfel diferite etape de viață.
Astfel, a doua zi Oscar trăiește perioada adolescenței și prin intermediul celei de-a treia scrisori adresată lui Dumnezeu aflăm cum se îndrăgostește de Peggy Blue, o fetiță a cărei boală o face să fie albastră.
Oscar continuă să-i scrie lui Dumnezeu din fiecare decadă a vieții. În total el scrie 13 scrisori, până când, conform jocului, ajunge la 110 ani. Cea de-a paisprezecea scrisoare, și cea din urmă, este scrisă de Tanti Roz.
Oscar și Tanti Roz – recenzie
Oscar și Tanti Roz mi s-a părut o carte tristă și dureroasă, dar încurajatoare în același timp.
Mi-a fost greu pe alocuri să o citesc, datorită temelor abordate: boala, suferința și moartea, a faptului că personajele principale sunt copii, dar și a conștientizării că există în lume atâtea cazuri reale, asemănătoare cu al lui Oscar. E de prisos să zic că am avut și lacrimi în ochi.
Pe lângă suferința unor suflete atât de inocente, cartea te mai atinge și prin faptul că dai ochi în ochi cu moartea. Te oprești din tumultul vieții cotiniene, care te aruncă ca un val în tot felul de situații și uiți că totul are un sfârșit și că trebuie să te bucuri de viață. Astfel, îți conștientizezi propria viață și ajungi să o privești în ansamblu. Te regăsești pe tine și ai o discuție sinceră. Realizezi că de multe ori îți îndrepți atenția spre lucruri care nu contează, ne stresăm pentru nimicuri și uităm să ne bucurăm și să fim recunoscători pentru ceea ce suntem și pentru ceea ce avem: sănătate, familie, prieteni, iubire, un acoperiș deasupra capului, etc.
Cu toții avem nevoie din când în când de o astfel de întâlnire cu noi și să realizăm în ce punct al vieții noastre ne aflăm și dacă suntem mulțumiți.
Oscar mai avea câteva zile de trăit, dar a experiment într-o zi câte un deceniu de viață. Fiecare cu încercările și bucuriile lui. Avem astfel o perspectivă asupra întregii vieți a omului și a tuturor lucrurilor prin care trece.
Și indiferent de orice, credința în Dumnezeu și scrisorile pe care i le-a scris, i-au dat putere lui Oscar să-și accepte soarta, dar să se și bucure de ultimele zile.
Aceasta este și esența cărții în mare: credința în Dumnezeu îți face viața mai frumoasă și mai ușoară, indiferent de obstacole.
Concluzii
Mi-a plăcut cartea Oscar și Tanti Roz de Eric-Emanuel Schmitt și o recomand tuturor celor care vor o lectură profundă, ce-i va ajuta să mediteze asupra propriei vieți și poate să o privească dintr-o altă perspectivă.