Revedere de Mihai Eminescu Codrule, codruțule, Ce mai faci, drăguțule, Că de când nu ne-am văzut Multă vreme au trecut Și de când m-am depărtat, Multă lume am îmblat. – Ia, eu fac ce fac demult, Iarna viscolu-l ascult, Crengile-mi rupându-le, Apele-astupându-le, Troienind cărările Și gonind cântările; Și mai fac ce fac demult, Vara… Continue reading Poezia Revedere de Mihai Eminescu
Dintre sute de catarge de Mihai Eminescu Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, valurile? Dintre pasări călătoare Ce străbat pământurile, Câte-o să le-nece oare Valurile, vânturile? De-i goni fie norocul, Fie idealurile, Te urmează în tot locul Vânturile, valurile. Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, îngânându-l,… Continue reading Dintre sute de catarge, poezie de Mihai Eminescu
Prin negre crengi de brad de Mihai Eminescu Prin negre crengi de brad Se strecură luna, Isvoarele-ntr-una Din stânci cu sgomot cad. Pe gânduri codri sunt De-al apelor ropot, Sunare de clopot Pătrunde-al serii vânt. Spre tine ochii-ntorn Lumină de lună! Din rarişte-mi sună Un dulce glas de corn! El sună-nvăpăiet De visuri deşarte Şi… Continue reading Prin negre crengi de brad, poezie de Mihai Eminescu
De-or trece anii… poezie de Mihai Eminescu
De-or trece anii cum trecură,
Ea tot mai mult îmi va plăce,
Pentru că-n toat-a ei făptură
E-un “nu știu cum” ș-un “nu știu ce”.
Glossă de Mihai Eminescu Vreme trece, vreme vine,
Toate-s vechi și nouă toate;
Ce e rău și ce e bine
Tu te-ntreabă și socoate;
Ultima poezie a lui Eminescu
Stelele-n cer
Deasupra mărilor
Ard depărtărilor
Până ce pier.
După un semn
Ce te legeni de Mihai Eminescu – „Ce te legeni, codrule,
Fără ploaie, fără vânt,
Cu crengile la pământ?”
Floare albastră de Mihai Eminescu. – «Iar te-ai cufundat în stele
Și în nori și-n ceruri nalte?
De nu m-ai uita încalte,
Sufletul vieții mele.
Pe lângă plopii fără soț
Adesea am trecut;
Mă cunoșteau vecinii toți –
Tu nu m-ai cunoscut.
La geamul tău ce strălucea
Privii atât de des;
O lume toată-nțelegea –
Tu nu m-ai înțeles.
Poezia Luceafărul
de Mihai Eminescu
A fost odată ca-n povești,
A fost ca niciodată,
Din rude mari împărătești,
O prea frumoasă fată.
