Noi vrem pământ de George Coșbuc Flămând și gol, făr-adăpost, Mi-ai pus pe umeri cât ai vrut, Și m-ai scuipat și m-ai bătut Și câine eu ți-am fost! Ciocoi pribeag, adus de vânt, De ai cu iadul legământ Să-ți fim toți câini, lovește-n noi! Răbdăm poveri, răbdăm nevoi Și ham de cai, și jug de… Continue reading Noi vrem pământ, poezie de George Coșbuc
De poţi să nu-ţi pierzi capul, când toţi în jurul tău Şi l-au pierdut pe-al lor găsindu-ţi ţie vină, De poţi, atunci când toţi te cred nedemn şi rău Să nu-ţi pierzi nici-o clipă încrederea în tine De poţi s-aştepţi oricât fără să-ţi pierzi răbdarea De rabzi să fii minţit, fără ca tu să minţi… Continue reading Poezia “Daca” de Joseph Rudyard Kipling
Lumini și umbre de Otilia Cazimir Ai ochii negri, mincinoşi şi răi Fântânile cu ape moarte-ascund Pupile negre licărind în fund, Ce mă atrag spre-adânc ca ochii tăi. Când vreau să plec, mă ţii în loc cu un cuvânt Aşa se zbat copacii în furtună; Ca pentru fugă crengile-şi adună, Dar rădăcina-i leagă de pămînt.… Continue reading Lumini și umbre, poezie de Otilia Cazimir
Mistrețul cu colți de argint Un prinţ din Levant îndrăgind vânătoarea prin inimă neagră de codru trecea. Croindu-şi cu greu prin haţişuri cărarea, cânta dintr-un flaut de os şi zicea: – Veniţi să vânăm în păduri nepătrunse mistreţul cu colţi de argint, fioros, ce zilnic îşi schimbă în scorburi ascunse copita şi blana şi ochiul… Continue reading Mistrețul cu colți de argint de Ștefan Augustin Doinaș
Izvorul nopții de Lucian Blaga Frumoaso, ţi-s ochii-aşa de negri încât seara când stau culcat cu capu-n poala ta îmi pare că ochii tăi, adânci, sunt izvorul din care tainic curge noaptea peste văi şi peste munţi şi peste seşuri acoperind pământul c-o mare de-ntuneric. Aşa-s de negri ochii tăi, lumina mea Pe elefant.ro găsiți… Continue reading Izvorul nopții, poezie de Lucian Blaga
După melci de Ion Barbu Dintr-atâţia fraţi mai mari Unii morţi, Alţii plugari; Dintr-atâţia fraţi mai mici: Prunci de treabă, Scunzi, peltici, Numai eu, răsar mai rău, Dintr-atâţia (prin ce har?), Mă brodisem șui, hoinar. Eram mult mai prost pe-atunci… Când Păresimi da prin lunci, Cu pietrişul de albine, Ne părea la toţi mai bine:… Continue reading După melci, poezie de Ion Barbu
Dor de tată de Marin Sorescu Când sunt copiii noştri mici, Noi pentru ei suntem TĂTICI. Ce gingaş e şi sună bine: -TĂTICULE, mi-e dor de tine! Dar anii trec şi, deodată, Tu nu mai eşti TĂTIC, eşti TATĂ. Chiar şi aşa tot sună bine: -TATĂ, îmi este dor de tine! Ei cresc, nu le… Continue reading Dor de tată, poezie de Marin Sorescu
Dintre sute de catarge de Mihai Eminescu Dintre sute de catarge Care lasă malurile, Câte oare le vor sparge Vânturile, valurile? Dintre pasări călătoare Ce străbat pământurile, Câte-o să le-nece oare Valurile, vânturile? De-i goni fie norocul, Fie idealurile, Te urmează în tot locul Vânturile, valurile. Nențeles rămâne gândul Ce-ți străbate cânturile, Zboară vecinic, îngânându-l,… Continue reading Dintre sute de catarge, poezie de Mihai Eminescu
Tricolorul I Trei culori cunosc pe lume, Amintind de-un brav popor, Ce-i viteaz, cu vechi renume, În luptă triumfător. II Multe secole luptară Străbunii noștri eroi, Să trăim stăpîni în țară, Ziditori ai lumii noi. III Roșu, galben și albastru Este-al nostru tricolor, Se înalță ca un astru Gloriosul meu popor. IV Sîntem un popor… Continue reading Tricolorul sau Trei culori – imn național între 1967-1989
Miorița Pe-un picior de plai, Pe-o gură de rai, Iată vin în cale, Se cobor la vale Trei turme de miei, Cu trei ciobănei. Unu-i moldovan, Unu-i ungurean Și unu-i vrâncean. Iar cel ungurean Și cu cel vrâncean, Mări, se vorbiră, Ei se sfătuiră Pe l-apus de soare Ca să mi-l omoare Pe cel moldovan,… Continue reading Miorița – poezie populară
