La pașa vine un arab, Cu ochii stinși, cu graiul slab. Sunt, pașă, neam de beduin, Și de la Bab-el-Mandeb vin Să vând pe El-Zorab. Arabii toți răsar din cort, Să-mi vadă roibul, când îl port Și-l joc în frâu și-l las în trap! Mi-e drag ca ochii mei din cap Și nu l-aș da… Continue reading El-Zorab de George Coșbuc
Cățelușul șchiop-poeziei de Elena FaragoEu am numai trei picioare,
Și de-abia mă misc: țop, țop,
Râd când mă-ntâlnesc copiii,
Și mă cheamă “cuciu șchiop”.
Un gâscan cu pene lucii Cum trecea pe pod prin sat Și-ntr-o mân-avea papucii, Nu știu cum i s-a-ntâmplat Că papucii lui căzură, Ce păcat, o, ce păcat! Căci erau cu-alesătură, Fără leac de tivitură Ce păcat! Gâștele-auzind cum zbiară: Aoleu! Papucii mei! Într-un suflet alergară Și-ntrebau mirate, ce-i? Am rămas, plângea gâscanul, Păgubaș de… Continue reading “Povestea gâștelor” de George Coșbuc
Somnoroase păsărele este o poezie scrisă de Mihai Eminescu. Printre primele pe care le-am învățat ca și copil. Somnoroase păsărele – poezie Somnoroase păsărele Pe la cuiburi se adună, Se ascund în rămurele – Noapte bună! Doar izvoarele suspină, Pe când codrul negru tace; Dorm şi florile-n grădină – Dormi în pace! Trece lebăda pe… Continue reading Somnoroase păsărele – poezie de Mihai Eminescu
Poezia Luceafărul de Mihai Eminescu este una din cele mai frumoase capodopere lirice românești. Poezia “Lceafărul” deMihai Eminescu este prima poezie pe care am învățat-o, însă nu pe toată. 😀 Când aveam vreo 3-4ani, tatăl meu m-a învățat primele două, din 98 de strofe cât are “Luceafărul”, apoi au urmat și primele două strofe din… Continue reading Luceafărul – poezie de Mihai Eminescu
