Recenzii

Iarna pe uliță de George Coșbuc

iarna-pe-ulita-george-cosbuc
Iarna pe uliță

Iarna pe uliță – poezie de George Coșbuc

A-nceput de ieri să cadă
Câte-un fulg, acum a stat,
Norii s-au mai răzbunat
Spre apus, dar stau grămadă
Peste sat.

Nu e soare, dar e bine,
Și pe rău e numai fum.
Vântu-i liniștit acum,
Dar năvalnic vuiet vine
De pe drum.
Sunt copii. Cu multe sănii,
De pe coasta vin țipând
Și se-mping și sar râzând;
Prin zăpadă fac mătănii;
Vrând-nevrând.
Gură fac ca roata morii;
Și de-a valma se pornesc,
Cum prin gard se gâlcevesc
Vrăbii gureșe, când norii
Ploi vestesc.
Cei mai mari acum, din sfadă,
Stau pe-ncăierate puși;
Cei mai mici, de foame-aduși,
Se scâncesc și plâng grămadă
Pe la uși.
Colo-n colț acum răsare
Un copil, al nu știu cui,
Largi de-un cot sunt pașii lui,
Iar el mic, căci pe cărare
Parcă nu-i.
Haina-i măturând pământul
Și-o târăște-abia, abia:

Cinci că el încap în ea,
Să mai bată, soro, vântul
Dac-o vrea!
El e sol precum se vede,
Mă-să l-a trimis în sat,
Vezi de-aceea-i încruntat,
Și s-avântă, și se crede
Că-i bărbat;
Cade-n brânci și se ridică
Dând pe ceafă puțintel
Toată lână unui miel:
O căciulă mai voinică
Decât el.
Și tot vine, tot înoată,
Dar deodată cu ochi vii,
Stă pe loc să mi te ții!
Colo, zgomotoasă gloată,
De copii!
El degrabă-n jur chitește
Vrun ocol, căci e pierdut,
Dar copiii l-au văzut!
Toată ceață năvălește
Pe-ntrecut.
Uite-i, mă, căciula, frate,
Mare cât o zi de post
Aoleu, ce urs mi-a fost!
Au sub dansa șapte sate
Adăpost!

Unii-l iau grăbit la vale,
Alții-n glumă parte-i țîn
Uite-i, fără pic de vin
S-au jurat să-mbete-n cale
Pe creștin!
Vine-o baba-ncet pe stradă
În cojocul rupt al ei
Și încins cu sfori de tei.
Stă pe loc acum să vadă
Și ea ce-i.
S-oțărăște rău bătrână
Pentru micul Barbă-cot.
Ați înnebunit de tot
Puiul mamii, da-mi tu mâna
Să te scot!
Cică vrei să stîngi cu paie
Focul când e-n clăi cu fân,
Și-apoi zici că ești român!
Biata bab-a-ntrat în laie
La stăpân.
Că pe-o bufniț-o-nconjoar
Și-o petrec cu chiu cu vai,
Și se țîn de dânsa scai,
Plină-i strâmta ulicioară
De alai.
Nu e chip să-i faci cu bună
Să-și păzească drumul lor!

Râd și sar într-un picior,
Se-nvartesc și țipă-ntruna
Mai cu zor.
Baba și-a uitat învățul:
Bate,-njură, da din mâini:
Dracilor, sânteți păgâni?
Maica mea! Să stai cu bățul
Ca la câini!
Și cu bățul se-nvârtește
Ca să-și facă-n jur ocol;
Dar abia e locul gol,
Și mulțimea năvălește
Iarăși stol.
Astfel tabăra se duce
Lălăind în chip avan:
Baba-n mijloc, căpitan,
Scuipă-n sân și face cruce
De Satan.
Ba se răscolesc și câinii
De prin curți, și sar la ei.
Pe la garduri ies femei,
Se urnesc mirați bătrânii
Din bordei.
Ce-i pe drum atâta gură?
Nu-i nimic. Copii ștrengari.
Ei, auzi! Vedea-i-aș mari,
Parcă trece-adunătură
De tătari.

Pe elefant.ro găsiți la un preț bun volume de poezii scrise de George Coșbuc, printre care și poezia “Iarna pe uliță”.
S-ar putea să-ți placă și :

Cele mai frumoase cărți de Crăciun

Lista cărților cu povești de iarnă și povești de Crăciun citite

Top 10 cele mai frumoase poezii de iarnă și Crăciun

3 thoughts on “Iarna pe uliță de George Coșbuc

Lasă un răspuns