Zâna Zorilor este un basm (al cărui rezumat îl găsiți mai jos) scris de Ioan Slavici la îndemnul lui Mihai Eminescu. Acesta a fost publicat prima dată în anul 1872 și are la bază patru povești din folclor.
Cartea este disponibilă pe:
Zâna Zorilor – rezumat
A fost odată un împărat care râdea cu un ochi, iar cu celălalt plângea.
Și avea împăratul trei fii. Pe Florea, Costan și Petru.
Într-o zi Petru, fiul cel mic s-a hotărât să-l întrebe pe împărat care-i treaba cu ochii săi.
Astfel, alfă că tristețea împăratului vine de la frica acestuia că fii lui nu vor știi să-i conducă împărăția. Îi mai spune și că atunci când îi vor aduce apă de la Zâna Zorilor, îi va râde și celalalt ochi căci va ști că are feciori voinici pe care se poate baza.
Așadar, pe rând, cei doi frați mai mari pornesc spre împărăția Zânei Zorilor. Dar o iau la fugă atunci când se întâlnesc la marginea unei prăpastii cu un balaur cu trei capete. Astfel, pornește și Petru în căutarea Împărăției Zorilor.
După ce se luptă cu balaurul, se înapoiază acasă pentru a lua un cal mai puternic. Însă, vrăjitoarea Birșa îl sfătuiește să ia calul împăratului din tinerețe. Împăratul râde și-i spune că tot ce-a mai rămas din calul său e o curea din frâu.
Baba a dat-o cu tămâie și a făcut o incantație. I-a spus apoi lui Petru să dea cu ea de poartă. Pe îndată a apărut un cal frumos cu o șa de aur și pietre scumpe.
Când s-a întâlnit din nou cu balaurul, acesta avea șapte capete. Dar, ascultând indicațiile calului său, Murgul, a reușit să-l omoare și să-și continue drumul.
După ce a mers cât a mers, a ajuns la o pădure de aramă. Și, deși fusese avertizat de calul său, Petru nu s-a putut abține să culeagă florile de aramă care promiteau că-l vor face și mai puternic.
Pe loc a apărut vâlva care era o arătanie înfricoșătoare. “Prin aer nu zboară… dar nici pe pământ nu umblă… Are coamă ca și calul, coarne ca cerbul, față ca ursul, ochii ca dihorul și trupul e de toate… numai de ființă nu…”
După ce s-a luptat cu aceasta și a reușit să-i pună frâiele în cap, vâlva s-a transformat în cal. Se pare că acesta era fratele Murgului și fusese vrăjit de Sfânta Miercuri.
Au urmat apoi pădurea de argint și cea de aur unde Petru a dus lupte crâncene, dar a reușit să-i scape de vrajă și pe ceilalți doi frați ai Murgului și să facă două cununi de flori, una de aur și alta de argint.
Și, după ce-au tot mers, au ajuns în împărăția sfintei Miercuri unde era foarte frig și primește de la aceasta o cutie.
Petru o deschide și îi vine veste tocmai din împărăția tatălui său unde află că frații săi îi cer acestuia să le dea împărăția.
Numaidecât Petru pornește și iată că ajunge la împărăția Sfintei Joi unde era foarte, foarte cald. Se întâlnește cu aceasta în cele din urmă și-i oferă cununa din florile de aramă.
După un timp, Petru ajunge și la Sfânta Vineri. Și, urmând sfatul Murgului, reușește să scape de vântoasele care-i păzeau casa. Îi dă acesteia cununa cu flori de argint și primește în schimb un fluier capabil să-i adoarmă pe cei care-i aud cântecul.
Astfel, Petru pornește spre împărăția Zânei Zorilor. Ajuns aici este impresionant de frumusețea locului și a Zânei Zorilor la care ajunge după ce a cântat din fluieraș și a adormit lighioanele ce păzeau palatul. Ba mai mult, l-a constrâns pe năzdrăvan să-l treacă puntea.
Când o vede pe Zâna Zorilor, care stătea într-un leagăn de aur, o sărută numaidecât și îi pune cununa cu flori de aur în cap. Apoi se servește cu pâinea și vinul aflate pe masă.
Ia apă din fântâna Zânei Zorilor și fuge. După un timp vede toate lighioanele în urma lui, dar el ajunsese deja la Sfânta Vineri, unde acestea nu mai aveau putere.
Pornește apoi spre Sfânta Joi care îi spune ca în drumul său să nu se oprească să vorbească cu nimeni și să aibă grijă la buzele dulci.
Apoi, Petru deschide din nou cutia primită de la Sfânta Miercuri și află că tatăl său a orbit, iar frații lui sunt supărați căci acesta le-a spus că-i va da împărăția doar celui ce îi va aduce apă de la Zâna Zorilor.
Între timp, frații lui au aflat de la vrajitoarea Birșa că Petru a găsit apă și se îndreaptă spre casă.
Astfel, aceștia îi ies în întâmpinare și cu vorbe dulci îl ademenesc pe Petru și-l aruncă într-o fântână seacă. Îi fură apa și îi spun împăratului că ei au găsit-o. Așadar, împăratul le împarte împărăția și-și recapătă vederea.
În tot acest timp, supărată că balaurii, nazdrăvanii, leii ferecați, zânele, florile și soarele nu au păzit-o și i-a fost, astfel, furată apă, și se simte cuprinsă și de un dor, dar nu știe pentru cine, le cere acestora să-l găsească pe făptaș.
După ce au răscolit tot pământul, nu au dat de el, astfel, Zâna Zorilor poruncește ca “zânele să nu mai zâmbească, florile să nu mai miroasă, vânturile să nu mai miște, izvoarele să nu mai curgă limpede și razele soarelui să nu mai lumineze.”
Astfel, se face întuneric pe întreg pământul, iar împăratul, aflând că Zâna Zorilor caută făptașul își trimite fii la Zâna Zorilor pentru ca aceasta să redea lumina. Însă, Zâna Zorilor își dă seama că aceștia mint și le ia vederea.
A ținut întunericul mult timp, până când Sfânta Vineri își trimite vântoasele să-l caute pe Petru și să-i spună să o împace cumva pe Zâna Zorilor. Descoperă, însă, că acesta este mort.
Îi scoate oasele și cenușa din fântână și alături de surorile sale, Sfânta Joi și Sfânta Miercuri îl aduce la viață.
Petru se arată mai frumos și mai puternic ca niciodată și pe îndată se îndreaptă spre Zână Zorilor. O sărută și întunericul se lasă, florile încep să înflorească și izvoarele să curgă.
Fac nuntă mare și Petru devine împărat peste ambele împărații. Iar Zâna Zorilor le redă fraților lui vederea pentru a vedea și ei fericirea lor.
Asta a fost, dragii mei cei buni, povestea lui Petru Făt-Frumos cu Zâna Zorilor din Țara Soarelui.
Petru a trăit și a împărățit cu pace și cu sănătate, … și doară mai împărătește și astăzi cu ajutorul lui Dumnezeu.
Vezi și Zâna Munților – rezumat după Petre Ispirescu și întreaga categorie de rezumate și cărți pentru copii.
Lectură plăcută!
Minunat! Va mulțumesc!
Cu drag!