Basmul toamnei de Ionel Teodoreanu, al cărui rezumat l-am redat mai jos, evocă transformările survenite în natură odată cu instalarea toamnei. Plantele și animalele sunt personificate, astfel, autorul redă emoțiile trăite la sosirea și la sfârșitul toamnei.
Basmul toamnei, rezumat
Basmul toamnei este început cu “a fost odat'” de către o frunză îngânată de alte surate, un gânsac, un cârd de gâște și firele de iarbă.
Basmul continuă în timp ce prunii s-au copt, iar vântul suflă prin hornuri căutând merele și perele care au părăsit copacii.
Gutuile se îngălbenesc privind la surata lor Luna aflată la marginea prăpastiei cerului, iar bostanii, mândri de codițele lor, râd de fratele lor Soarele că-i berc.
Nucile se zbârcesc, iar vița de vie capătă culori aprinse și se clatină beată de dulceața boabelor.
Storurile de păsări se retrag, iar vara își pierde urma până când acestea vor reveni.
Greierii cântă, cosașii cosesc, lăcustele fac salturi, iar broaștele imită croncănitul ciorilor, spărgând liniștea.
Țânțarii înțeapă frunzele, castanul se scutură de fructele țepoase, iar floarea soarelui se apleacă la pământ pentru a trage cu urechea.
Basmul durează o vreme, iar pe nesimțite toamna se sfârșește și se instalează iarna cu dansul fulgilor de nea. Nici urmă de frunză nu mai e, dar basmul este continuat de vatra sobei care îngână însuși basmul toamnei.
Acesta a fost rezumatul textului Basmul toamnei de Ionel Teodoreanu pe care vă invit să-l citiți integral. Mie mi-a plăcut foarte mult.
Vezi și:
Lectură plăcută!
