În Nirvana este un articol (al cărui rezumat îl găsești mai jos) scris de Ion Luca Caragiale ca un omagiu adus poetului Mihai Eminescu. Articolul a fost scris la trei zile după moartea acestuia, iar pe 20 iunie 1889 a fost publicat în Constituționalul. Ulterior a fost inclus în volumul Momente, schițe, amintiri publicat în 1908.
În Nirvana, rezumat
Naratorul povestește cum în urmă cu mai bine de douăzeci de ani l-a cunoscut pe Mihai Eminescu.
Actorul cu care locuia în gazdă i-a spus despre un tânăr talentat care scria poezii și pe care l-a adus cu el din provincie.
Naratorul este impresionat de frumusețea tânărului de șaptesprezece ani care s-a prezentat cu numele de Mihail Eminescu.
Discuția cu tânărul băiat îl încântă și-l roagă în cele din urmă să-i citească una din poeziile sale. Aceasta era dedicată unei tinere de care Eminescu era îndrăgostit.
A doua zi însă, Eminescu nu a mai avut aceeași dispoziție pentru conversații întrucât tânăra nu se declarase prea impresionată de poezia lui.
Dar după încă o zi și un somn binemeritat, îi trece și își reia discuțiile cu noul său prieten.
Naratorul declară că pe întreg parcursul vieții sale Eminescu a fost așa cum la cunoscut atunci. Un om al contradicțiilor și al extremelor. Ceea ce l-a ajutat ca artist, dar l-a măcinat ca om.
În primăvara ce a urmat Eminescu a plecat cu trupa de teatru prin Moldova, dar în toamnă nu s-a mai întors. A fost găsit de tatăl său, de loc din Botoșani și l-a trimis la Viena.
După o vreme naratorul l-a întâlnit din nou pe Eminescu. Era cu fratele său mai mare, militar, care mergea la Berlin. Acesta a avut un succes extraordinar în Academia Militară, dar la scurt timp s-a împușcat în cap.
Naratorul mai relatează cum peste câțiva ani l-a cunoscut pe tatăl lui Mihai Eminescu pe când se afla într-o vizită la București pentru a-i lăsa băiatului moștenirea părintească.
Atunci a aflat că mama lui Eminescu nu mai trăia și că amintiri neplăcute, nu doar dureroase erau legate de moartea acesteia.
Cu timpul, naratorul a ajuns să-i fie confident și să-l cunoască astfel cu adevărat.
Așadar, contrat convingerii multora, naratorul declară că Eminescu nu era nu om vicios și nu asta i-a adus sfârșitul. Mai mult, îl vedea ca pe un om superior.
Însă, fiecare insucces dădea naștere unui zbucium interior pe care reușea să-l depășească prin somn și retrăgându-se pentru câteva zile. După care își relua discuțiile și-i cânta naratorului Nirvana.
Însă accesele din ultima parte a vieții sale anunțau sfârșitul. Iar drumul spre Nirvana a fost dureros și strălucitor în același timp. În el se dădea ultima luptă dintre geniu și nebunie.
Naratorul mărturisește că mai mult decât a plâns moartea prietenului său, a deplâns viața plină de suferință pe care acesta a dus-o.
Iar în final declară că unul ca Eminescu nu se va mai naște și că acesta s-a întors în Nirvana “prea târziu pentru el, prea devreme pentru noi“.
Sfârșit.
Nu știam de existența textului În Nirvana scris de Caragiale și mărturisesc că m-a mișcat și întristat în același timp.
Mihai Eminescu este unul din cei mai mari poeți ai României și nu numai, un adevărat geniu. Însă nu a dus o viață deloc ușoară.
El trăiește încă prin poeziile și operele sale care sunt nemuritoare și au devenit totodată o emblemă a neamului romanesc.
De aceea, te încurajez să citești poeziile lui Mihai Eminescu.
Dacă ți-a plăcut În Nirvana – rezumat, vezi și alte rezumate după Ion Luca Caragiale: