Ulița copilăriei, al cărei rezumat l-am redat mai jos, face parte din prima carte publicată de Ionel Teodoreanu, în 1923, alături de Bunicii, Vacanța cea mare și Cel din urmă basm.
Cartea este disponibilă pe librăriadelfin.ro și libris.ro
Ionel Teodoreanu, alături de Ion Creangă, Otilia Cazimir și Ion Agârbiceanu este unul dintre autori mei români preferați. Iar lectura povestirii Ulița copilăriei m-a înduioșat. Parcă vedeam printre rânduri ulița copilăriei mele.
Ulița copilăriei, rezumat
Ulița copilăriei, aflată la o margine de târg este simplă și tăcută. Adăpostește casa naratorului și a bunicilor acestuia, biserica și alte câteva căsuțe.
Rareori liniștea e spartă de trăsuri și cari cu boi ce se îndreaptă spre târg.
Ulița, al cărei nume aproape s-a uitat, nu are îngrijitori precum alte uliți, se slujește singură.
Când s-a născut fratele cel mic al naratorului, Puiul, ulița l-a așteptat la poartă. Dar a durat o vreme până a făcut cunoștință cu ea.
După ce Scânceavoievod, cum era numit, a răzbit împărăția leagănul, a covorului și a cerdacului, a cucerit, în cele din urmă, și ograda, fiind însoțit pretutindeni de dulăul cu colți.
Un pas a mai urmat până s-a împrietenit cu bătrâna uliță care-l răsfăța cu vrăbii pe post de mingi, cu fluturi pe post de zmeie, cu melci, cu ciori și hulubi. I-l aducea chiar și pe Moș Crăciun de Crăciun, îi cânta la Paști și-i arăta cerul în ochii ei de apă.
Ulița l-a învățat să privească fiecare anotimp în parte și să-l iubească.
Când s-a dus la școală, acesta s-a întors cu o mulțime de copii, umplând ulița.
Timpul trecea, iar el începea a-și dori ceva și nu știa ce. Copilăria lui zbura rapid spre viață.
*
Era tânăr acum, se îndrepta spre viață. Terminase liceul și era pentru uliță doar un drumeț, deși un dor de pribegie îi zvâcnea în piept.
A plecat apoi în țări străine, dar a auzit reproșul uliței cum că toți se întorc, doar el pleacă.
A venit războiul și a întrat la oaste. Bunicul a avut o vedenie. Vestea morții fratelui mai mic a naratorului s-a împrăștiat repede.
În curând, bunicul și-a urmat nepotul, iar toți ceilalți au părăsit casa.
După mult timp, naratorul revine pe ulița copilăriei sperând să depene amintiri atât de dragi, dar n-o mai găsește. În locul ei e o altă uliță, cu alți copii.
Sfârșit.
Ulița copilăriei îl are ca protagonist pe însăși fratele cel mic al scriitorului, Laurențiu Teodoreanu, numit și Puiul.
Acesta a murit pe frontul francez la sfârșitul primului război mondial, în 1918.
Scrierile lui Ionel Teodoreanu sunt hrană vie pentru sufletul meu. Acestea sunt pline de lirism și redau atât de bine emoțiile și trăirile copilăriei, reamintindu-mi scene atât de dragi din propria mea copilărie.
În al doilea rând, scriitorul evocă în scrierile sale orașul Iași, în care am locuit și de care mi-e dor.
Cu doar trei ani mai mic decât decât Otilia Cazimir, Ionel Teodoreanu a locuit la Iași destul de aproape de aceasta. Astfel, ca și în cazul Otiliei Cazimir când am lectura A murit Luchi, am urmărit cu mare interes descrierea străzile. În cazul de față, a ulițe.
Strada descrisă în Ulița copilăriei este strada Zlataust.
Ador când întâlnesc la scriitori atât de buni descrieri ale locurilor de altădată pe care eu însăși le cunosc.
Dacă ți-a plăcut Ulița copilăriei, rezumat după Ionel Teodoreanu, te invit să vezi și:
- Basmul toamnei, rezumat după Ionel Teodoreanu
- A murit Luchi, rezumat după Otilia Cazimir
- La săniuș, rezumat după Ion Agârbiceanu
- La cireșe, rezumat după Ion Creangă
- File din cartea naturii de Ion Agârbiceanu
- Întreaga listă de rezumate
Lectură plăcută!
