Mi-a plăcut romanul “Iubiri paralele”, dar nu s-a ridicat la nivelul așteptărilor mele. Și am avut senzația că s-a terminat prea repede, că romanul a fost prea scurt și fără prea multă acțiune.
Rating: ⭐⭐⭐

Romanul se desfășoară în jurul personajului “Victor” care scrie o carte despre viața și povestea sa de dragoste, dar la un moment dat nu mai știe care e limita între realitate și ficțiune.
Autoarea, Cella Serghi, se întâlnește cu Victor care vrea să afle părerea acesteia despre manuscris. Astfel, romanul se derulează cu citirea manuscrisului de către autoare și se încheie cu un epilog conclusiv între cei doi.
Victor este un băiat răsfățat, obișnuit să primească totul de-a gata. Este însă un artist talentat și scrie poezii. El este îndrăgostit de Voica, o studentă la conservator ce locuiește împreună cu familia în aceeași clădire cu Victor.
“Iubirea paralelă” ar putea fi povestea de dragoste dintre sora geamănă a Voicăi, Geta cu inginerul Horia. Ar putea fi însă și povestea de “iubire stric fizică” pe care Victor o are cu Nicoleta.
Pe lângă aceste povesti încâlcite de dragoste este prezentată în detaliu și familia lui Victor. Acesta locuiește cu mama sa Elena, cu bunica, Clem și sora bunicii, Misa. Și aici sunt niște “încurcături” amoroase pe care autoarea le dezvăluie. De departe, personajul meu preferat este Misa, o femeie directa, inteligentă, curajoasă și cu simțul umorului.

Recomand “Iubiri paralele”, dar nu a reușit să îmi placă la fel de mult ca “Pânză de păianjen”.

Lectură plăcută!