Muma lui Ștefan cel Mare, poezie de Dimitrie Bolintineanu
I
Pe o stâncă neagră, într-un vechi castel,
Unde cură-n vale un râu mititel,
Plânge și suspină tânăra domniță,
Dulce și suavă ca o garofiță;
Căci în bătălie soțul ei dorit
A plecat cu oastea și n-a mai venit.
Ochii săi albaștri ard în lăcrimele
Cum lucesc în rouă două viorele;
Buclele-i de aur cad pe albu-i sân,
Rozele și crinii pe față-i se-ngân
Însă doamna soacră lângă ea veghează
Și cu dulci cuvinte o îmbărbătează.
II
Un orologiu sună noaptea jumătate.
În castel la poartă oare cine bate?
– Eu sunt, bună maică, fiul tău dorit;
Eu, și de la oaste mă întorc rănit.
Soarta noastră fuse crudă astă dată:
Mica mea oștire fuge sfărămată.
Dar deschideți poarta… Turcii mă-nconjor’
Vântul suflă rece….Rănile mă dor!
Tânăra domniță la fereastră sare.
– Ce faci tu, copilă? zice doamna mare.
Apoi ea la poartă atunci a ieșit
Și-n tăcerea nopții astfel i-a grăit:
– Ce spui, tu, străine? Ștefan e departe!
Brațul său prin taberi mii de morți împarte.
Eu sunt a sa mumă; el e fiul meu;
De ești tu acela, nu-ți sunt mumă eu!
Însă dacă cerul, vrând să-ngreuieze
Anii vieții mele și să mă-ntristeze,
Nobilul tău suflet astfel l-a schimbat;
Dacă tu ești Ștefan cu adevărat,
Apoi tu aice fără biruință
Nu poți ca să intri far-a mea voință.
Du-te la oștire! Pentru țară mori!
Și-ți va fi mormântul coronat cu flori!”
III
Ștefan se întoarce și din cornu-i sună;
Oastea lui zdrobită de prin văi adună.
Lupta iar începe… Dușmanii zdrobiți
Cad ca niște spice, de securi loviți.
Poezia Muma lui Ștefan cel Mare, a fost inclusă în cartea “Legende istorice” de Dimitrie Bolintineanu publicată prima dată în anul 1865.
Pe elefant.ro găsiți la un preț bun volumul “Legende istorice” în diferite ediții dar și Muma lui Ștefan cel Mare, poezie/carte.
