Povești și poezii

Tatăl meu, poezie de Veronica Porumbacu

Tatăl meu poezie de Veronica Porumbacu

Tatăl meu de Veronica Porumbacu

-Tatăl meu zideşte case,
Cocoţat pe schele.
El cu fruntea lui ajunge
Până sus, la stele.

-Tatăl meu coboară-n mină,
Ca să smulgă fierul,
Dar pe seară, mult îi place
Să privească cerul.

-Tatăl meu dă ţării pâine,
E pe câmpuri vara,
Are mari oştiri de grâne,
Cât se-ntinde ţara.

-Tata străjuie-n uzine
Marile cuptoare;
Fierbe-n vatră, cu oţelul,
Bulgării de soare.

-Alb halat îmbracă tata
În spital când vine.
Spune-i numai ce te doare,
El te face bine!

-Tata ne deschide-n şcoală,
Cel dintâi caietul,
El ne-nvaţă socotitul,
El, şi alfabetul.

Eu cresc mare lângă tata
Și-nvaț carte bine.
Ca părinții mei să fie
Mândri și de mine.

Tatal meu poezie

Vezi și alte poezii.

Lasă un răspuns