Știm cu toții și am auzit de nenumărate ori proverbul “Nu judeca o carte după copertă”.
Pasionată fiind de cărți, prin fața ochilor mi se perindă multe coperți. Care de care mai frumoase, sau, unele, chiar negrăitoare.
Multe cărți nu mai au nevoie de coperți, întrucât titlul vorbește de la sine, în unele cazuri, de zeci și zeci de ani.
Dar pentru un titlu necunoscut cititorului la prima vedere, o copertă poate fi decisivă. Dar e oare corect?
Eu una, cu coperta atrăgătoare în față, cu titlul devenit deja arhicunoscut și cu o poveste ce a făcut istorie, tot am avut surprize citind cartea. Atât plăcute, cât și neplăcute.
Am ajuns, așadar, la concluzia că o carte nu poate fi nicidecum judecată după copertă, nici măcar după titlu și în nici un caz după povestea creată în jurul ei. De mult ori, toate astea nu reprezintă nici 1% din ceea ce vei descoperi citind cartea.
Și cât de bine se aplică aceste lucruri și în cazul oamenilor.
Coperta, fără îndoială, dată de aspectul fizic al oamenilor poate fi atât de înșelătoare. Felul în care arătăm, în care ne îmbrăcăm nu ne poate defini ca oameni. Acesta este doar învelișul.
Titlul, dat de prenume, nume, origine, meserie și așa mai departe, ne face să credem că deja am descoperit omul și că nu mai avem mult până al cunoaște complet.
Iar, dacă mai adăugăm și povestea creată în jurul lui, putem spune că sigur cunoaștem totul despre el. Știm ce a făcut și ce a gândit, ba mai mult îi judecăm și faptele. Știm ce ar fi trebuit să facă și ce ar fi trebuit să spună. Pe scurt, știm mai bine decât el cum ar trebui să-și trăiască viața.
Iar, între timp, uităm de viața noastră. Uitam că pentru alții și noi suntem doar o copertă, un titlu sau o poveste.
Dă-le oamenilor ocazia să fie descoperiți, nu-i mai cataloga! Oricât de mult am crede că știm despre un om, atâta timp cât nu am fost în papucii lui, nu îl putem înțelege cu adevărat.
Așadar, să fim mai buni și mai toleranți unii cu alții, să lăsăm prejudecățile!
Voi încheia tot cu un proverb, foarte grăitor de altfel: “Ce ție nu-ți place, altuia nu-i face” Dacă nici ție nu-ți place să ți se pună ștampile, nu o fă nici tu.
Și oricât ar suna de clișeic: