Blog

Cartea, prietena mea – compunere despre carte

Cărțile m-au fascinat dintotdeauna. Le vedeam ca pe niște portaluri pentru a călători spre diferite universuri.

Mă impresiona faptul că odată deschisă, cartea mă acapara cu totul și preț de câteva ore călătoream în timp, sau pe diverse continente, trăiam aventuri extreme sau pătrundeam în lumi science fiction ce-mi depășeau imaginația.

Acum, cartea mă însoțește peste tot: în vacanțe, la cozi, în mijloace de transport, etc. Cartea îmi completează viața, mi-o colorează și mi-o face mai frumoasă.

Cartea îmi oferă cunoaștere și înțelepciune. Nu pot experimenta într-o viață, cât pot învăța dintr-o carte.

Cărțile ne sunt mereu alături, trebuie doar ca noi să fim deschiși spre ele. Nu degeaba Ernest Hemingway spunea că „nu există prieten mai loial decât cărțile”.

Pentru mine cititul rămâne una din plăcerile vieții, iar cărțile, adevărate comori.

Cărțile sunt și cele mai bune instrumente de învățare, de transmitere și înmagazinare a informațiilor despre tot ce a fost, despre tot ce există și despre infinitul de posibilități ce poate exista.

Cărțile captează în paginile ei adevărata artă a cuvintelor. Cărțile apropie și unește oameni și culturi.

Și, nu în ultimul rând, cartea ne ajută să ne descoperim și să ne vindecăm prin poveștile și informațiile conținute.

Cartea e precum acel prieten tăcut care așteaptă doar să îi ceri ajutorul, în cazul de față, să fie deschisă.

Așadar, nu ezita și lasă-te purtat de cuvinte prin paginile unei cărți. Cartea poate deveni și prietena ta.

One thought on “Cartea, prietena mea – compunere despre carte

Lasă un răspuns