Poezia Mama de Panait Cerna este una din cele mai frumoase poezii adresate celei mai îndrăgite făpturi.
Mama – poezie de Panait Cerna
Din vârsta fericirii fără minte,
Icoane dragi mi-apar mereu-nainte.
De lume răzlețită și sfioasă,
În rama de salcâm zăresc o casă.
Și-n casă, într-un colț întunecat,
Văd un copil de mama lui certat.[…]
Din toți câți trec, nu-i nimeni să-l aline
Și-adoarme-ncet copilul, în suspine.
Dar peste noapte-o biruiește dorul
Și mama merge unde-i doarme-odorul.
El simte cum s-apleacă peste dânsul
O umbră bună ce îi șterge plânsul.
De gâtul ei s-atârnă în neștire.
Toți îngerii din ceruri îi sunt frați!
Învăluiți de-a candelei lucire,
Copil și mamă dorm îmbrățișați.
Dacă ți-a plăcut poezia Mama de Panait Cerna, vezi și articolul cu cele mai frumoase poezii despre mama ce cuprinde:
Poezia Mama de Panait Cerna este extrasă din manualul de Comunicare în limba română pentru clasa a II-a.