Povești și poezii

Povestea cărții de povești de Emilia Căldăraru

Click to rate this post!
[Total: 21 Average: 4.5]

Povestea cărții de povești de Emilia Căldăraru relatează drumul unei cărți, de la copac, la oamenii care o fac, până la cititor.

Povestea cartii de povesti de emilia caldararu

Povestea cărții de povești

Zilele trecute Gheorghiță s-a bucurat foarte - ca totdeauna când primește în dar o carte. E o carte de povești... să tot stai să-i privești pozele minunat desenate, în fel și chip colorate. Cât despre citit, lui Gheorghiță îi citește mama-mare, în fiecare seară, la culcare. Numai că, de îndată ce bunicuța a isprăvit de citit, Gheorghiță de carte s-a și plictisit. Ba chiar - să o spunem fără ocoliș - a rupt din ea o foaie să-și facă o jucărie. 
- Ce nerozie! auzi el de îndată.
Se uită împrejur pe furiș... nimeni în odaie...
- Ce nerozie! repeta foaia de hârtie.
- A, tu erai? se miră Gheorghiță.
- Eu... sau mai bine zis o rămășiță... din cartea ce-o văd pe jos aruncată. Hei, daca-ai ști povestea cărții de povești...
- Povestea... ei? se întoarse Gheorghiță spre carte, cu o privire mirată. Vrei să mi-o povestești?
- Este, de fapt, povestea tuturor cărților.
- Te ascult.
- A fost odată... nu prea demult, cand poveștile acestea din carte erau toate doar niște gânduri și plăsmuiri minunate, în mintea și inima scriitorului. Zile și nopți a trudit să le scrie, cu slove meșteșugite, care să farmece și să îmbie. Prietenul scriitorului, meșterul iscusit al penelului, a citit poveștile și a zis: "Ca să le placă și mai mult copiilor, eu le voi zugrăvi în culori".
- Adevărat. Mă bucur ori de câte ori găsesc și poze într-o carte...
-Povestea cărții însă merge mai departe..., căci fiece carte se deseneaza și se scrie pe...hârtie. Povestea trece, deci, și prin păduri - acolo tăietorii doboară trunchiuri vechi și, până intră munții-n întomnare, buștenii, curățați de uscături, îi mână-n văi, spre fabricile-n care mașini iscusite, de meșteri mari mânuite, macină lemnul, și-l mestecă bine, și-l moaie până devine o pastă. Iar pasta aceasta, albită, presată, uscată, frumos netezită, frumos tăiată, ajunge să fie hârtie.
Vine apoi tipograful, cel care alege-culege litere mari, litere mici, rânduri, pagini întregi - privește-mă și ai să-nțelegi. Iar tipograful munca îşi imparte cu cel care-adună și leagă-mpreună, foaie cu foaie, o carte întreagă: legătorul.
- Văd eu acum prea bine de ce-ai tinut să-mi povestești povestea cartii de povești. Câți oameni au muncit pentru ea!... spuse Gheorghiță, pe gânduri...
- De tot ce ai aflat, te văd bucuros. Sper să fie și cu folos.
- Fără-ndoială. Mai ales că la anul mă duc la școală.
- Felicitări! Și când vei avea abecedar...
- Îl voi păstra ca pe cel mai scump dar.
- Până atunci însă mai ai de crescut...
-Iar deocamdată, draga mea foaie de carte, am de-ndreptat măcar în parte răul ce ți l-am făcut. Știu cât de mult prețuiești, iată, te voi lipi la locul tău în cartea cu povești.

Dacă ți-a plăcut Povestea cărții de povești, vezi și poezii de Emilia Căldăraru:

  Pisicuță, pis, pis, pis - poezie

Alte creații despre cărți:

bookzone.ro

Lectură plăcută! 📖



Lasă un răspuns