Rating: ⭐⭐
Cartea ”Cum m-am lasat de gandit” a avut un inceput usurel, am inteles ca autorul s-a lasat de gandit. Asadar, ma gandeam: „ce carte minunata, o sa invat si eu in sfarsit cum sa ma las de atata gandit”.
Dar nu a fost chiar asa. Cartea a inceput sa fie plictisitoare. Imi venea din ce in ce mai greu sa continui sa o citesc. Dar nu aveam de gand sa o abandonez.
In carte, insasi autorul mi se pare ca gandeste prea mult. Ia tot felul de exemple, de intamplari din istorie, de oameni, filosofi si ii intoarce pe toate partile. Din punctul asta de vedere poate fi ca o carte de cultura generala. Dar destul de plictisitoare.

Trecand peste astea… Am inteles pe alocuri ironia autorului, dar la un moment dat nu am mai putut face diferenta intre ironie si adevarata opinie a autorului. Nici acum, cand am terminat cartea nu stiu care este ideea de baza.
Din pacate, cartea aceasta chiar nu a meritat sa fie citita. O fi si vina mea ca nu am avut rabdarea necesara. Dar sunt mandra de mine ca nu am aruncat-o pur si simplu intr-un colt fara sa o termin.
Iata totusi cateva idei prezentate in ”Cum m-am lasat de gandit”.

”Este mai bine daca nu incerci sa diferentiezi, sa canteresti totul in toate felurile si sa vezi mereu cele trei fatete ale aceluiasi lucru.”

”Numai oamenii simpli ajung pana in varf. Ganditorii nu au nicio sansa sa se catare pe piramida puterii pana in varf; numai daca reusesc, staruitor, sa mimeze cu succes ca nu gandesc.”

”Cel care inceteaza sa mai cugete cauta extaziat spre univers si se minuneaza.”

”Daca doriti sa va despartiti de acea obisnuinta cunoscuta in general sub denumirea de gandire, trebuie sa puneti capat dialogului interior.”

”Vorbind neintrerupt, torential, ne cream un vid in cap si ne curatam adancurile de orice rest de judecata.”

In continuare, autotul ne sugereaza:

-sa nazuim mereu spre armonie
-sa ne identificam pe deplin cu grupul nostru etnic
-sa racnim impreuna cu gloata
-sa ne consideram cel mai mare
-sa conversam despre orice
-sa ne convertim la islam
-sa nu mai citim carti
-sa devenim dependenti de droguri.

Chiar daca la inceput am crezut ca este o carte tip ghid pentru tratarea burn-out-ului (o afectiune ce afecteaza din ce in ce mai multi oameni) nu s-a dovedit a fi decat o gluma proasta. Poate nu neaparat proasta, dar sigur neinteleasa (de mine).
Daca cineva a inteles despre ce este vorba in ”Cum m-am lasat de gandit” sa ma lamureasca si pe mine.
Sa gandim sau sa nu gandim?