Ridichea uriașă este o binecunoscută poveste pentru copii. 

Ridichea uriașă

Într-un sat frumos şi bogat, într-o căsuţă cochetă, cu o grădină mică de zarzavaturi, trăia un ţăran bătrân împreună cu băbuţa lui, cu nepoţica, un căţel şi o pisică.

Odată, bătrânul a semănat în grădină legume, printre care şi ridichi.

Într-o dimineaţă, pe când s-a dus în grădina de zarzavat, a băgat de seamă că una dintre ridichi a crescut foarte mare, roşioară şi frumoasă.

Pe zi ce trecea, ridichea se făcea tot mai mare şi mai mare, încât privind-o moşneagul gândea: din ridichea aceasta vom mânca cu toţii o săptămână. S-a apropiat de ea şi a început să tragă. Dar ridichea stătea înfiptă în pământ, nu voia să clintească şi atunci moşneagul a chemat băbuţa în ajutor.

-Babă, babă, vino să-mi ajuţi să scot ridichea!

A venit baba, l-a prins pe moş de mijloc, moşul a prins de frunzele ridichii şi au început să tragă, dar ridichea nu se mişca din loc.

Bunica a început să îşi strige nepoata:

-Vino,nepoată, să ne ajuţi!Ridichea asta este uriaşă şi tare încăpăţânată!

Nepoata a venit iute şi s-a apucat de mijlocul babei, baba de moş şi moşul de frunzele ridichii; au început să tragă cu nădejde, dar uriaşa nici gând să se clinteasca din loc.

Atunci fetiţa s-a gândit la prietenul ei, căţelul cel jucăuş şi neastâmpărat. Acesta a venit iute- iute, dorind să fie de ajutor, dar tot nu au reuşit.

În curte nu mai erau decât pisica, aşa că au chemat-o şi pe ea. Pisicuţa a lăsat joaca şi s-a dus repede în grădină să-i ajute, că doar făcea parte din familie. Nici de data aceasta ridichea nu s-a clintit din loc.

Atunci pisicuţa şi-a aminti că un şoricel îşi făcuse căsuţa în peretele casei, aşa că l-a strigat şi pe el şi l-au rugat să le vină în ajutor.

– Şoricel mititel, ştiu că te-am alergat de atâtea ori, dar acum avem nevoie de ajutorul tău.

Acesta s-a gândit bine, apoi a venit şi el în grădină, s-a prins de coada pisicii, pisica de căţel, căţelul de fetiţă, fetiţa de babă, baba de moş şi moşul de frunzele ridichii şi au tras cu nădejde, iar ridichea a început să se mişte şi până la urmă i-au venit de hac.

S-au bucurat cu toţii că au izbutit să scoată ridichea, iar pentru că au muncit cu toţii, au mâncat cu toţii din ridiche şi au petrecut împreună.

Dacă ți-a plăcut povestea Ridichea uriașă, vezi și alte povești:

• Gândăcelul de Emil Gârleanu
• Cuibul de păsărele – Cezar Petrescu
• Banul muncit – Alexandru Mitru
• Circul fermecat de Katharine Pyle

Lectură plăcută!