Nuvela Hagi Tudose de Barbu Ștefănescu Delavrancea a fost publicată prima dată în anul 1887 în revista Lupta literară. Mai jos găsiți două rezumate, un rezumat scurt și un rezumat pe capitole. Sper să vă fie de folos.
Barbu Ștefanescu Delavrancea (1858-1918) a fost un scriitor și avocat român. Opera sa e reprezentată preponderent de nuvele și basme. Cel mai bine mi-a rămas în minte povestea lui Neghiniță, citită în copilărie.
Textul integral al nuvelei Hagi Tudose poate fi găsit în diferite volume de Nuvele și povestiri de Barbu Ștefanescu Delavrancea.
Acestea sunt disponibile pe:
Hagi Tudose – rezumat pe scurt
Alfat în biserica “Sfânta Troia”, naratorului i se relatează povestea Hagiului, un om tare zgârcit care dispare numaidecât când ctitorul începe să vorbească despre cele sfinte.
Hagiul pune deoparte fiecare ban câștigat și sustrage tot ce poate de la cei din jur prin vicleșug. Duce, astfel, o viață mizeră, alături de nepoata sa Leana.
Lipsurile îl îmbolnăvesc, dar este repus pe picioare de stăpânul său, căruia îi ia în cele din urmă prăvălia.
Hagiul exclude posibilitatea unei căsătorii, familia ar fi o cheltuială în plus. Iar lui, banii îi aduc fericirea.
Aflat la bătrânețe vorbele ctitorului îl înspăimântă și hotărăște să viziteze locurile sfinte. Dar ajunge să facă negoț cu lemn “sfânt”.
În pragul morții cere să i se facă foc și o ciorbă. Regretă imediat și pune să fie returnate, iar banii, recuperați.
Își dă apoi duhul pe un morman de galbeni.
Este înmormântat cu fast și o parte considerabilă din avuția lui este donată bisericii, spre surprinderea celor din jur care doar își imaginau cum ar fi reacționat Hagiul văzând toate acestea.
Hagi Tudose – rezumat pe capitole
I
Troițenii se mândresc din cale afară cu biserica lor “Sfânta Troia”, numărând și lăudând fără încetare minunile săvârșite aici, dar fiecare în felul său, ceea ce duce adesea la ceartă.
Și sunt gata oricând să vorbească despre măiestria bisericii lor oricărui om le iese în cale.
Iar cei care au un cuvânt contra modului în care care sunt zugrăviți sfinții, sunt pe îndată judecați.
II
Așa a pățit și naratorul care a fost luat în primire de patru inși, însă ctitorul era cel care vorbea. Printre ceilalți trei se află și Hagiul. Când ctitorul vorbește de judecata de apoi și de adunarea de comori în cer, nu pe pământ, Hagiul se face nevăzut. Atunci ctitorul povestește cât este acesta de zgârcit și cum nu dă niciun ban bisericii, deși are mulți puși deoparte.
III
Și nu făcea Hagiul nici foc iarna indiferent cât de frig era, nici porci nu tăia de Crăciun, nici ouă nu vopsea de Paște, nici miel nu mânca, spre disperarea nepoatei sale Leana care suferea odată cu el.
Spunea Hagiul că lui, banii îi aduc adevărata bucurie.
Doar că, de la atâta economie, s-a îmbolnăvit. Stăpânul său l-a pus pe picioare, invitându-l la masa lui. Apoi i-a propus să se însoare. Hagiul, însă, a refuzat spunând că soția și copiii înseamnă o cheltuială în plus.
IV
Într-un final, ajunge singurul stăpân al prăvăliei și se îndreaptă fericit spre casă. În pat începe să-l macine diverse gânduri, iar când candela a pocnit, s-a gândit numaidecât că e semn rău.
V
A dus Hagiul o viață chinuită până la bătrânețe când a fost nevoit să vândă prăvălia.
Însă vorbele din biserică ale ctitorului îl chinuiau, astfel, s-a hotărât să vadă locurile sfinte. Dar la întoarcere a început să facă negoț cu lemn sfânt.
VI
Ajuns la 80 de ani, într-o noapte geroasă se îmbolnăvește de friguri. Abia atunci cere să i se facă foc și o ciorbă de găină. Dar imediat își dă seamă că acestea reprezintă aurul lui, copii și nevasta. Și cere numaidecât să fie aruncate și să-și recupereze banii.
Într-un final, Leana îl găsește pe o grămadă de galbeni și-și dă duhul în fața ei, spunându-i să nu se uite, căci ochii fură.
Hagiul este înmormânt cu mare fast și o donație considerabilă este făcută bisericii. Încât, cei din jur spun că dacă ar ști cum se cheltuie banii lui, Hagiul ar muri.
Nuvela Hagi Tudose mi-a adus aminte de romanul Poveste de Crăciun al lui Charles Dickens. Personajele principale se aseamănă între ele. Atât Ebenezer Scrooge, cât și Hagi Tudose sunt două persoane avare.
Iar, în timp ce la Dickens găsim un final fericit, căci vizita fantomelor îl fac pe Scrooge să se îndrepte și să fie generos, Hagi Tudose are parte de un final tragic. După o viață trăită în mizerie și plină de lipsuri, moare singur pe grămada lui de galbeni.
Nuvela Hagi Tudose a fost adaptată și într-o piesă de teatru, tragi-comedie. Prima reprezentație a avut loc în 1920 la Teatrul Național din București. De asemenea, Hagi Tudose reprezintă și prima piesă de teatru înregistrată pe bandă magnetică a Foneticii de aur, în 1951. Iar în 1980, nuvela a fost ecranizată și sub formă de teatru TV.
Dacă ți-a plăcut Hagi Tudose – rezumat vezi și:
Lectură plăcută!
