Titlu: Adio
Autor: Honore de Balzac
Serie: Comedia umană
Publicare: Editura Litera, 2012, 311pagini
Titlu original: Adieu
An apariție: 1831
Gen: roman de dragoste, roman de moravuri
Cuvinte cheie: secolul 19, Franța
Nota mea: ⭐⭐⭐/5
Nota Goodreads: 3.32 /5
Comandă cărțile lui Balzac de pe: elefant.ro, libris.ro, carturesti.ro
Honoré de Balzac (1799-1850) este unul din cei mai mari scriitori francezi și face parte din curentul literar realism. A scris peste 100 de romane și povestiri și este supranumit “Shakespeare al romanului”.
Cele mai cunoscute opere ale sale sunt:
- Eugenie Grandet (1833)
- Comedia umana (1834—1837)
- Mos Goriot (1835)
- Iluzii pierdute (1837)
- Strălucirea și suferințele curtezanelor (1839-1847)
- Femeia la 30 de ani (1842)
- Verisoara Bette (1847)
Cartea cuprinde patru nuvele de dragoste scrise de Honore de Balzac după cum urmează: „Adio”, „Massimila Doni”, „Sarrasine”, „Secretele prințesei de Cadignan”.
Aceste patru nuvele fac parte din seria Comedia umană (La comédie humaine) ce înglobează 89 de opere scrise de Balzac între 1829 și 1850.
Adio
Nuvela „Adio” a fost scris de Balzac în anul 1831 fiind intitulată inițial „Amintirile unui soldat”.
Tema acesteia, profundă de astfel, m-a luat prin surprindere. Sunt familiară cu stilul inconfundabil al scriitorului și cu temele abordate. De această dată, însă, nu a fost o poveste tipică, ci una tragică cu un subiect pe care eu nu l-am mai întâlnit la Balzac până acum.„Vocea” scriitorului am regăsit-o în pasajele descrise cu atâta măiestrie, genialitate și pasiune. Toate aceste detalii te fac să te contopești cu totul în povestea relatată. În mintea ta se formează, astfel, o imagine cât mai aproape de realitatea prezentată de scriitor.
„Vocea” scriitorului am regăsit-o în pasajele descrise cu atâta măiestrie, genialitate și pasiune. Toate aceste detalii te fac să te contopești cu totul în povestea relatată. În mintea ta se formează, astfel, o imagine cât mai aproape de realitatea prezentată de scriitor.
Desigur, ca majoritatea romanelor lui Balzac, baza o constituie o poveste de dragoste. O parte din ea este descrisă pe câmpul de luptă. Deși această secvență ar putea părea ca fiind cea mai tragică și cu o mare încărcătură emoțională, lucrurile nu stau deloc așa. Intensitatea poveștii crește pe parcursul relatării ei.
Această dragoste pare dusă la extreme: între viată și moarte, agonie și extaz, început și sfârșit.
Deși această secvență ar putea părea ca fiind cea mai tragică și cu o mare încărcătură emoțională, lucrurile nu stau deloc așa. Intensitatea poveștii crește pe parcursul relatării ei.
Această dragoste pare dusă la extreme: între viată și moarte, agonie și extaz, început și sfârșit.
O poveste care te răscolește și care te captează cu totul, nemaiputând fi un simplu cititor.
Massimilla Doni
A doua povestire din cartea “Adio” este „Massimilla Doni”. Aceasta a fost publicat în anul 1837. A durat doi ani până când Balzac a finalizat-o. Mai târziu, în 1937 compozitorul elvețian Othmar Schoeck a compus o operă în patru acte
Mai târziu, în 1937 compozitorul elvețian Othmar Schoeck a compus o operă în patru acte pornind de la această nuvelă.
Recunosc, această poveste mi-a plăcut cel mai mult. Nici nu știu cum să o descriu. E o poveste de care iți este frică să te atingi cu rațiunea ta. Frică, deoarece atunci când o treci prin filtrul rațional e posibil să îi alterezi profundul conținut sau să îi stingi magia.
Este ca un balon de săpun. Îți este atât de drag încât nu te poți abține să nu te duci mai aproape de el, să îi cercetezi forma, culorile și frumusețea, dar uiți că toate astea îl pot face să dispară.
Frică, deoarece atunci când o treci prin filtrul rațional e posibil să îi alterezi profundul conținut sau să îi stingi magia.
Este ca un balon de săpun. Îți este atât de drag încât nu te poți abține să nu te duci mai aproape de el, să îi cercetezi forma, culorile și frumusețea, dar uiți că toate astea îl pot face să dispară.
Pot spune doar că este o poveste de dragoste trăită într-un mod ireal, între cer și pământ, între frică și dorința, între material și spiritual, între pasiune și rațiune. Două suflete unite pe vecie, dar neîmplinite în planul fizic, lucru ce duce la autodistrugere.
Cadrul poveștii este unul foarte frumos, Veneția secolului al IX-lea. Pe lângă povestea de dragoste, m-a fermecat și pasiunea prin care autorul și-a relatat admirația și iubirea pentru muzică prin „vocea” personajelor sale. Este prezentată uvertura „Moise în Egipt” de Gioachino Rossini. Nu am crezut că este posibil să aduci un astfel de elogiu unei opere și că poate fi trăită atât de intens.
Balzac prezintă prin stilul propriu genialitatea compozitorului, semnificația fiecărei note, a fiecărui instrument și a fiecărui tril. Totul pentru a reda cât mai precis întâmplările și trăirile personajelor operei: Moise, Aaron, Elcia, Osiride și întreg poporul lui Dumnezeu eliberat din sclavie.
Este prezentată uvertura „Moise în Egipt” de Gioachino Rossini. Nu am crezut că este posibil să aduci un astfel de elogiu unei opere și că poate fi trăită atât de intens.
Balzac prezintă prin stilul propriu genialitatea compozitorului, semnificația fiecărei note, a fiecărui instrument și a fiecărui tril. Totul pentru a reda cât mai precis întâmplările și trăirile personajelor operei: Moise, Aaron, Elcia, Osiride și întreg poporul lui Dumnezeu eliberat din sclavie.
Pe parcursul povestirii sunt prezentate în antiteză diferențele, în materie de percepere a artei, în special a muzicii, care există între poporul francez și cel italian și rolul jucat de Stendhal în faima pe care a cunoscut-o Rossini în Franța.
Sarrasine
„Sarrasine” este o nuvela publicată în 1830 și este printre primele compoziții ale lui Balzac care nu au apărut sub un pseudonim și marchează perioada de început a faimei autorului.
Este povestea unui artist devotat. Devotat operei sale, dar și iubirii. Un tip neînțeles de cei din jur, ba chiar considerat nebun, care ajunge în final să se comporte ca atare.
Secretele prințesei de Cadignan
Ultima povestire, „Secretele prințesei Cadignan” o fost publicată în 1839, inițial sub titlul „O prințesă pariziană”.
Aceasta reprezintă una din deliciile acestui volum. Personajele sale par a fi rupte din soare, mai ales tinerele domnițe, prin descrierea pe care autorul le-o oferă.
Peste pasionala prințesă au apus anii (deși nimeni nu îi dă vârsta), dar a rămas în urma ei o reputație greu de uitat, ce contrastează enorm cu situația ei actuală (duce o viață solitară, cât mai retrasă de ochii lumii).
La 36 de ani trăiește din amintiri, dar și cu regretul că în ciuda numeroaselor sale idile, nu a întâlnit niciodată iubirea adevărată.
Într-o după amiază, însa, în timp ce se plimba cu prietena sa, simte o dorință puternică de a-și confirma farmecele și capacitatea de a supune un bărbat. Întâmplarea face că a găsit și „candidatul” potrivit asupra căruia să-și pună în aplicare talentul actoricesc și capacitățile de manipulare.
Bărbatul este unul nemaiîntâlnit în viața sa, neinteresat de femei ( consideră că pasiunea poate distruge orice urmă de rațiune), dar e totodată capabil de cele mai nobile sentimente.
Ceea ce urmează oferă o cu totul altă notă povestirii și ne arată că viața este plină de surprize. Romanul se încheie cu următoarea frază:
Întâmplarea face că a găsit și „candidatul” potrivit asupra căruia să-și pună în aplicare talentul actoricesc și capacitățile de manipulare.
Bărbatul este unul nemaiîntâlnit în viața sa, neinteresat de femei ( consideră că pasiunea poate distruge orice urmă de rațiune), dar e totodată capabil de cele mai nobile sentimente.
Ceea ce urmează oferă o cu totul altă notă povestirii și ne arată că viața este plină de surprize. Romanul se încheie cu următoarea frază:
„Să fie acesta un deznodământ? Da, pentru oamenii de spirit; nu, pentru cei care vor să știe totul.”
Acest volum este foarte frumos și potrivit pentru momentele în care vrei să faci o incursiune rapidă în minunata lume a lui Balzac, dar nu ai timp să te apuci de un roman la adevăratele dimensiuni.
“Adio” a trezit în mine multe emoții. Am simțit că am avut o noua întâlnire cu prima mea dragoste literară: Honoré de Balzac.
Recomandări
Recomand volumul “Adio“, iubitorilor de literatură clasică și de povești de dragoste cu iz de secolul 19.
Daca iți plac romanele lui Guy de Maupassant, sigur vei iubi și cele patru povesti de dragoste ale lui Balzac din cartea “Adio”.
Lectură plăcută!