Blog · Povești și poezii

Au înnebunit salcâmii-poezie de Arhip Cibotariu

Au innebunit salcamii poezie

Ieri, m-am bucurat de ieșirea din izolare și am pornit la pas prin păduricile de la marginea orașului. Mare mi-a fost bucuria să văd socul, bujorii, dar și salcâmii înfloriți.

M-am apropiat de ei, i-am mirosit și am fost recunoscătoare că am ieșit din izolare la timp, cât să mai prindem un pic de primăvară.

Inevitabil, la vederea salcâmilor am început să fredonez Au înnebunit salcâmii-poezie de Arhip Cibotariu, pe muzica lui Tudor Gheorghe. De fapt, poezia este intitulată “Salcâmii”. V-o las mai jos.

Au înnebunit salcâmii
De atâta primăvară
Umblă năuciți prin vânturi
Cu tot sufletu’n afară.

Și l-au scos spre dimineață
Alb și încărcat de rouă,
Cu miresme tari de ceruri,
Smulse dintr-o taină nouă.

Au înnebunit salcâmii,
Și cu boala lor odată
S-a întâmplat ceva, îmi pare,
Și cu lumea asta toată.

Parcă s-a făcut mai clară,
Parcă s-a făcut mai bună,
Parcă dragostea întreagă
Vrea pe note să și-o pună.

Păsările aiurite
Își scot sufletul din ele
Alungat de doruri multe
Călătoare peste stele.

S-ambătat pădurea verde,
Nu mai pare atât de calmă,
Ține luna lunguiață,
Ca pe-o inimă, în palmă.

Nu-mi vezi sufletul cum iese
În haotice cuvinte?
Au înnebunit salcâmii,
Iar tu vrei să fii cuminte.

Poezia poetului basarabean a devenit cunoscută odată cu punerea pe note de către Tudor Gheorghe.

Iar interpretarea este una din preferatele mele. Se află și în topul celor mai frumoase melodii de primăvară semnate Tudor Gheorghe pe care l-am făcut acum ceva timp.

Anul trecut, Spike a readus în atenția publicului melodia făcând un remake.

Cumva, salcâmii îmi amintesc de copilărie. Când eram mică, aveam în curte un salcâm bătrân, care, primăvara când înflorea ne bucura cu mireasma lui.

Vă mai spun un secret! Noi, copiii, ne urcam pe șopronul de lângă salcâm, culegem florile și le mâncăm interiorul, care era foarte dulce. Iar odată, fiind prea mulți pe acoperiș, acesta a cedat și ne-am trezit trecând prin el. Din fericire nu am pățit nimic.

De asemenea, în fiecare primăvară, începea vânătoarea de salcâmi. De-a lungul grădinii, ici-colo se ivea câte un puiet de salcâm și trebuia. Altfel, spunea tataia, prinde rădăcini și va fi dificil de arat pământul.

Mi-am amintit de toate astea când am inspirat parfumul salcâmilor.

Și uite așa, natura, muzica și poezia se îmbină creând artă, hrana sufletului, dar și un instrument de aducere aminte.

O lună mai înfloritoare!

Au înnebunit salcâmii-poezie și imagine: Wikipedia

Lasă un răspuns