Rezumate

Emil și detectivii, rezumat carte de Erich Kastner

Cartea Emil și detectivii, al cărei rezumat îl găsești mai jos, este scrisă de autorul german Erich Kastner și a fost publicată prima dată în anul 1929. Prima ediție a cărții s-a vândut în peste 2 milioane de exemplare și nu a încetat până acum să fie republicată, fiind tradusă în peste 59 de limbi.

Emil si detectivii rezumat

Cartea Emil și detectivii este disponibilă pe carturesti.ro.

Romanul a fost urmat de cartea Emil și cei trei gemeni, disponibilă pe carturesti.ro, elefant.ro, libris.

Cartea are și numeroase adaptări TV.

Emil și detectivii – rezumat

După ce s-a împotmolit în scrierea unei cărți pentru copii, iar chelnerul Nietenführ îi sugerează să scrie despre ceea ce cunoaște el cel mai bine, naratorului îi vine în minte o întâmplare în timp ce privea picioarele unei mesei.

Apoi prezintă zece instanțe ale poveștii sale ca o ghicitoare pentru cititori.

  1. Emil, personajul principal al cărții, un băiat ce-și iubea foarte mult mama și făcea tot ce putea pentru a o ajuta și a o face mândră de el
  2. Mama lui Emil, coafeză, văduvă de când Emil avea cinci ani, muncește pentru a-i oferi băiatului tot ce-i mai bun
  3. Compartimentul trenului ce duce spre Berlin
  4. Omul cu pălăria tare
  5. Pony Hutchen, verișoara lui Emil
  6. Hotelul din piața Nollendorf
  7. Băiatul cu claxonul
  8. Sucursala unei bănci
  9. Bunica lui Emil
  10. Redacția unui ziar

Povestea începe cu Emil Tischbein, care este condus de mama sa la gara Friedrichstrasse din Neustadt, pentru a merge la Berlin unde locuiau bunica, verișoara, unchiul și mătușa sa.

Mama îi înmânează o sută patruzeci de mărci. O sută douăzeci sunt pentru bunica, iar douăzeci sunt pentru biletul său de întoarcere.

Emil prinde banii cu un ac de gămălie la buzunarul de la piept pentru a fi sigur că nu-i pierde. În compartment discută cu mai multe persoane printre care și cu un om cu pălăria tare pe nume Gründeis, care-i oferă ciocolată.

Emil este îngrijorat când rămâne doar cu acesta în compartiment, dar văzându-l că doarme, se mai liniștește. Singura lui grijă acum era să nu adoarmă și el.

Dar somnul îl fură și are un vis foarte întortocheat în care se amestecă tot felul de întâmplări și persoane.

Când în sfârșit se trezește, descoperă că este singur în compartimentul trenului și, speriat, verifică buzunarul hainei. Banii lipseau.

Tocmai atunci trenul oprește în gara Zoo, iar pe geam vede o pălărie tare. Coboară imediat și se ține după hoț. Urcă în tramvaiul 177 întocmai ca și hoțul și continuă urmărirea. Întrucât nu avea bani de bilet, un domn se oferă să i-l cumpere.

Emil nu a avut curaj să apeleze la poliție întrucât la el în oraș mâzgălise o statuie și el însuși se considera un infractor pe cale de a fi descoperit.

Hoțul coboară din tramvai și se oprește pe terasa unei cafenele. Emil se furișează în spatele unui chioșc de ziare și-l privește. Când, deodată, în spatele lui apare un băiat cu un claxon. Emil află că-l cheamă Gustav și-i povestește toată întâmplarea. Acesta este hotărât să-l ajute, așa că revine la Emil cu o ceată de copii gata să prindă hoțul.

O parte din copii, în frunte cu Emil se îndreaptă spre piața Nikolsburg, unde este pus la cale planul de acțiune. Un băiat poreclit Profesorul împarte sarcinile. Cel mai mic dintre ei, Marți este delegat să răspundă de centrala telefonică. El primea informațiile de la detectivi și le transmitea mai departe. Gustav și ceilalți detectivi erau cu ochii pe hoț.

Emil îl roagă pe unul din băieți să-i ducă o scrisoare bunicii sale care cu siguranță era îngrijorată.

Găștile se unesc, iar când hoțul ia taxiul, Emil și detectivii fac tocmai. Apoi opresc la Hotelul Kreid din piața Nollendorf unde hoțul se cazează.

Detectivii cantonează în curtea mare a pieței Nollendorf, iar Profesorul dă noi directive. Atunci apare Pony, verișoara lui Emil cu băiatul care trimisese scrisoarea.

Gustav intră în hotel și ajutat de băiatul cu liftul căruia îi spune toată povestea, află că hoțul se va trezi mâine dimineață la opt.

Ceata de detectivi se retrage la culcare, pregătindu-se pentru mâine dimineață când aveau să dea lovitura. Emil și Gustav sunt lăsați să doarmă în camera de serviciu a hotelului.

Dimineață la ora opt, în piață Nollendorf se aflau vreo sută de copii care auziseră de marea lovitură ce urma să fie dată de Emil și detectivii.

Când hoțul iese din hotel, deodată se vede înconjurat de o mulțime de copii. Văzând că gluma se îngroașă și având o idee de la ce i se trag toate, intră speriat în sucursala unei bănci pentru a schimba banii. Cele o sută patruzeci de mărci.

Imediat în bancă își face apariția Emil, alături de Gustav și Profesor și povestește funcționarilor cele întâmplate. Hoțul neagă tot, dar când casierul observă urmele de ac de gămălie în bani întocmai cum a spus Emil, hoțul o ia la fugă.

Afară, însă, ceata de copii îl împiedică agățandu-se de el. Imediat apare și un agent de poliție care a fost chemat de Poly. Hoțul este dus la secție, iar Emil își recuperează banii. Îi timp ce Emil vorbea cu comisarul poliției, în birou își fac apariția niște ziariști care voiau să-i ia un interviu.

Pe unul dintre ei, Emil îl recunoaște ca fiind cel care i-a plătit biletul de tramvai, iar acesta se oferă să-l scoată pe Emil la o prăjitură. După este dus la redacția ziarului unde i se face poza ce urma să fie publicată alături de articol în ziarul de seară.

În sfârșit Emil ajunge la bunica lui, iar în cursul zilei un agent își face apariția și îi informează că în urmă cu ceva timp, același hoț dăduse o spargere la bancă, iar banca promisese o recompensă de o mie de mărci celui ce-l va prinde. Iar această recompensă îi revine lui Emil.

Bucuros, Emil dorește ca imediat să vină și mama lui la Berlin, să-i cumpere o haină de blană și un uscător de păr electric. Pe tren, aceasta descoperă în ziar întreaga poveste a lui Emil și prinderea hoțului.

Emil, împreună cu întreaga familie, alături de Gustav, Profesorul, Krummbiegel, fraţii Mittenzwey, Gerold, Friedrich I, Traugott, micul Marţi şi toţi ceilalți detectivii sărbătoreau victoria și concluzionează că învățătură acestei întâmplări este că nu poți avea încredere în orișicine. Mama completează spunând că nu trebuie să-ți lași copii să călătorească singuri.

Iar bunica concluzionează că singura învățătură ce trebuie trasă din această poveste este că banii trebuie trimiși doar prin mandat poștal.

Sfârșit.


Dacă ți-a plăcut Emil și detectivii – rezumat, vezi și Fetița căreia nu-i plăcea numele său și Cititorul din peșteră.

Categoria rezumate cărți.

Lectură plăcută!

Lasă un răspuns