Recenzii

Pe aripile vântului, carte de Margaret Michell

Pe aripile vantului carte de Margaret mitchell recenzie

Pe aripile vântului, carte de Margaret Mitchell
Publicare: Editura Litera, 2019, 1200 pagini
Titlu original: Gone with the Wind
Prima publicare: 1936
Gen: roman de dragoste, roman de ficțiune istorică
Cuvinte cheie: secolul 19, Războiul Civil American
Nota mea: ⭐⭐⭐⭐⭐/5
Nota Goodreads: 4.3 /5
Comandă de pe: carturesti.ro


Pe aripile vântului de Margaret Mitchell este un roman superb pe care nu știu cum de nu l-am citit mai devreme.

Pe aripile vântului, carte ce a stat la baza filmului cu același nume, s-a vândut în peste 30 de milioane de exemplare, iar în anul 1937 autoare a primit Premiul Pulitzer pentru ficțiune.

Filmul a apărut în anul 1939, fiind considerat unul dintre cele mai bune care s-au făcut vreodată.

Pe aripile vântului – Prezentare

Acțiunea romanului începe în anul 1861, înainte de izbucnirea Războiului Civil American și continuă și în perioada de Reconstrucție de după război, romanul desfășurându-se pe o perioadă de 12 ani.

Eroina romanului este Scarlett O’Hara care la începutul romanului are 16 ani, iar la finalul acestuia, 28.

Scarlet este o femeie fermecătoare căre-i joacă pe degete pe bărbați. Însă își va găsi nașul, atunci când îl întâlnește pe Rhett Butler, un adevărat dandy, dar la fel de ticălos ca și ea.

Era oribil ca un bărbat să ştie ce gândesc femeile şi ce-şi povestesc. Te făcea să te simţi goală în faţa lui. Şi niciodată bărbaţii nu ştiu aceste lucruri de la femei cinstite.”

Însă, din fetița răsfățată de la Tara, se va transforma într-o femeie puternică care întră și în lumea afacerilor, capabilă să se îmbogățească prin orice mijloace.

Ororile trăite în timpul războiului, foametea și truda de a repune Tara pe picioare o fac capabilă de orice. Însă, pe parcurs, rămâne fără nici un prieten, paradoxal, doar soția bărbatului de care ea este îndrăgostită o susține până la moarte. Aceasta era “nu o femeie, ci o legendă – femeile acelea blânde, bune, modeste dar tari ca oţelul, pe care se bizuise Sudul în război şi în ale căror braţe, mândre şi iubitoare, revenise după înfrângere.”

“Încercările, greutăţile îi formează pe oameni sau îi zdrobesc.”

După ce rămâne văduvă de două ori, Rhett Butler nu ezită și-i cere mâna. Căsătoria lor trece prin multe încercări, iar Scarlet ajunge să-și dea seama prea târziu de sentimentele ce-i unesc.

“Rhett, care avea pe deasupra şi o înţelegere deplină, pentru că şi el, ca şi ea, vedea lucrurile aşa cum sunt, fără să se încurce în idei nepractice, precum onoare, sacrificiu, sau o prea mare încredere în firea omului. Şi Rhett o iubea!”

“A trebuit să piardă totul, ca să-şi dea seama că-l iubea pe Rhett – că-l dorea pentru că era puternic şi lipsit de scrupule, pentru că era pătimaş şi terestru, ca ea.”

Vezi Pe aripile vântului – rezumat întreg

Recenzie

Oficial, am trecut cartea Pe aripele vântului în vârful listei cu cele mai bune cărți citite vreodată.

Și cele mai lungi… Căci cele 1200 de pagini nu sunt deloc puține. Dar au farmecul de-a te face dependent de carte. După atâtea pagini faci parte din poveste deja.

Mi-a plăcut foarte mult cartea. Abia așteptam să-mi fac timp să citesc, să văd ce a mai făcut Scarlett. Pe alocuri am rezonat cu ea, dar de multe ori era de-a dreptul nesuferită.

Și iar o carte despre război. De câte ori zic că am terminat-o cu romanele ce se desfășoară în perioade de război, căci mi se pare destul de dure, îmi cade pe mâini fix o asemenea carte.

Dar, efectiv, nu aveam cum să ratez Pe aripile vântului. O carte ce a întrat în cultura americană.

Celebra frază “La urma urmelor, e și mâine o zi” cu care se încheie romanul este un fel de laitmotiv al cărții. Ori de câte ori grijile o năpădesc pe Scarlett își spune “Mă voi gândi la toate astea mâine, când le voi putea îndura.” ca un fel de formula magică menită să alunge toate gândurile ce nu-i dau pace.


Vă las în continuare cu cele mai frumoase citate din cartea Pe aripile vântului.

“M-am săturat să fiu veşnic nenaturală şi să nu fac nimic din ce vreau. M-am săturat să mă prefac că mănânc ca o păsărică, şi să merg încet când aş vrea, să alerg, şi să spun că-mi vine să leşin după un singur vals când aş putea dansa două zile fără să obosesc. M-am săturat să zic: Ce minunat eşti! unor dobitoci care n-au nici jumătate din mintea mea şi m-am săturat să mă prefac că nu ştiu nimic, pentru ca bărbaţii să-mi poată povesti de toate şi să-şi dea şi aere făcând-o…”

“E mai uşor să prinzi muşte cu zahăr decât cu oţet”.

“Până când nu-ţi pierzi reputaţia, nu-ţi poţi da seama ce povară era şi ce înseamnă libertatea”.

“Ţi-ar place dacă ţi-aş spune că ochii dumitale seamănă cu două vaze de sticlă în care înoată peştişori aurii, două vaze pline până la margine cu apă verde, limpede de tot, şi când peştii se ridică până sus ca acuma, eşti diabolic de fermecătoare!”

” — Acest gen de conversaţie îmi displace, spuse ea rece, reuşind să-şi încrunte sprâncenele. De altfel, mi-ar face mai mare plăcere să sărut un porc.

— Gusturile nu se discută şi am auzit întotdeauna că irlandezii au o slăbiciune pentru porci, că-i ţin chiar sub pat.”

” Nimic în lumea asta nu ne poate distruge, dar ne putem distruge singuri tânjind mereu după lucrurile pe care nu le mai avem – şi gândindu-ne tot timpul la ele.”

“Încep din nou să cred în bunătatea omenească, de câte ori văd că există recunoştinţă.”

“El n-o iubea – şi ei nu-i păsa. Nu-i păsa, fiindcă nici ea nu-l iubea. Nu-l iubea, aşa încât nimic din ce putea face ori spune el nu izbutea s-o doară.”


Recomand Pe aripile vântului, carte devenită preferata mea, iubirilor de povești de dragoste clasice ce au făcut istorie.

Lectură plăcută!

One thought on “Pe aripile vântului, carte de Margaret Michell

Lasă un răspuns