Compunere – Halloween în moldova
Acum mult timp în urmă, când încă trăiam pe tărâmul fermecat al copilăriei, sărbătoream Halloween-ul. Ce-i drept, nici nu auzisem vreodată de Halloween, dar din cele ce vă voi povesti vă veți da seama și singuri că așa e.
Pe la sfârșitul lunii octombrie, când vremea devenea mai rece, iar vântul mai aspru, hambarele și pivnițele se umpleau, iar grădinile și câmpurile de goleau.
Spre seară, când toată strada de copii eram prin șanțuri la povești, începeau căruțele pline de saci să se audă. Părinții noștri se întorceau de la câmp cu ultimele roade culese. Porumb, fasole uscată, etc. Printre acestea, se mai aflau și bostanii, mari și portocalii, pe care noi îi așteptam cu nerăbdare. Știam că sosise acel moment din an.
Cum auzeam huruitul căruțelor și galopul cailor obosiți de le încărcătura grea, începeam să ne împrăștiem. Prin curți, prin căruțe, pe la părinți.
După câteva momente reveneam din nou pe stradă, fiecare cu bostanul îndelung ales, cu un cuțit și lumânări.
Ne așezam din nou în șanț și fiecare începea a-și sculpta bostanul, care de care mai frumos. În jurul codiței trasam un cerc din care făceam capacul. Goleam conținutul de fibre și semințe și treceam la chip. Două triunghiuri simbolizau ochii, alt triunghi mai mic, nasul, iar un semicerc cu colți, gura înfiorătoare.
După ce monstruoasa sculptură era gata, făceam o gaură în interiorul bostanului, la bază, în care înfingeam o lumânare. Ne luptam apoi cu vântul să o aprindem și, gata, bostanii prindeau viață.
Începeam cu chicote și strigăte, presărate cu buhuhuu-uri. Noaptea se lăsase deja. Iar bostanii noștri luminau strada.
Într-un an, Ionuț, un vecin a venit cu ideea să ne costumăm. Așa că, cu bostanii sub braț am fugit în casă. Am cotrobăit fiecare prin dulapuri și am tras pe noi ce-am apucat. Totul, pe furiș, altfel, riscam să ne oprească părinții acasă.
După câteva minute ceata se unește pe stradă. De data asta zarva e mai mare. Paltoane, blănuri, pălării, rochii, fuste, eșarfe… Ca la carnaval. Și toți, cu bostanul fioros la purtător.
Am început să ne plimbăm pe străzile apropiate, să speriem vreun trecător. Ba țipam, ba vorbeam în șoaptă.
Ne-am aventurat într-o înfundatură întunecoasă unde nu prea aveam curaj să mergem de obicei. Acolo locuia o babă tare bătrână care era mereu cu gura pe noi. Unii spuneau că e vrăjitoare și că face farmece.
Mergând pe strada îngustă, care părea învăluită în mister, ne apropiam de casa ei aproape dărăpănată. Cu cât ne apropiam mai mult șoaptele încetau, iar cei mai mici se făceau că rămân în urmă.
Pașii noștri deveneau tot mai ușori și am început să vedem luminița de la fereastră. Cei mai curajoși s-au apropiat de gardul de lemn și priveau înăuntru. Când deodată ceva s-a mișcat în copacul de deasupra noastră și am auzit o bufniță cântând.
Ceata de copii a înviat deodată și au început a alerga care încotro. Se împleticeau unii în alții, iar cei mici plângeau căci erau lăsați în urmă.
Dar eu, care aveam mare frică de babă, am vrut să fug numaidecât. Doar că în grabă, am călcat pe fusta mea lungă și m-am trezit la pământ. Lângă mine ședea bostanul meu monstruos, făcut bucăți. În secunda doi s-a stins și lumânarea, lăsându-mă în beznă.
N-am stat prea mult pe gânduri, mi-am luat fusta în mâini și am fugit cât m-au ținut picioarele, părăsindu-l pe Bostan în mijlocul străzii.
Cu siguranță a ajuns hrană pentru porcii babei cloanța. Dar nu-i bai, toți bostanii fioroși care au luat parte la balul din acea seară, de dimineață au umplut burțile porcilor de prin gospodării.
Ei, ia spuneți acu dacă asta nu seamănă a Halloween-ul din zilele noastre? Un Halloween pe străzile unui sat din moldova.
Dacă v-a plăcut compunerea despre Halloween ce prezintă întâmplări reale, vezi și alte compuneri:
- Compunere despre toamnă
- Emoții de toamnă la țară
- La grădina zoologică
- O întâmplare în grădină cu flori
- Copilăria mea
- Compunere despre primăvară
- Primăvară, bine ai venit!
- Cartea prietena mea